Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceausescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicesti - d. 25 decembrie 1989, Targoviste) a fost conducatorul Republicii Socialiste Romania din 1965 si pana la caderea regimului comunist in aceasta tara, survenita intre 17 - 22 decembrie 1989, cu putin timp inaintea executiei sale.

Copilaria si inceputurile carierei politice

Ceausescu s-a nascut in satul Scornicesti, judetul Olt, la 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani. La varsta de 11 ani, dupa absolvirea scolii primare, Ceausescu pleaca la Bucuresti, unde se angajeaza ca ucenic cizmar.

In 1932 devine membru al Partidului Comunist Roman, formatiune politica aflata in ilegalitate la acea vreme. In 1933 este arestat pentru prima oara, pentru agitatie comunista in timpul unei greve. In 1934 urmeaza inca trei arestari - pentru colectare de semnaturi in sprijinul eliberarii unor muncitori feroviari acuzati de activitate comunista si pentru alte actiuni similare. In urma acestor arestari, este etichetat de autoritatile vremii drept ,,agitator comunist periculos", precum si ,,distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista". Dupa eliberarea din detentie, Ceausescu dispare pentru o vreme in ,,subteran", dar in 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de inchisoare si incarcerat la Inchisoarea Doftana.

In 1939 o intalneste pe Elena Petrescu, cu care se casatoreste in 1945 - aceasta va avea o influenta crescanda asupra carierei sale politice pe parcursul urmatoarelor cateva decenii si va fi executata alaturi de el in 1989. Ceausescu e arestat si condamnat din nou in 1940, iar in 1943 este transferat la inchisoarea de la Targu Jiu, unde imparte celula de detentie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, in scurt timp devenind protejatul acestuia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timp ce controlul sovietic asupra Romaniei devenea tot mai pronuntat, Ceausescu este numit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist - U.T.C. - (1944-1945).

Dupa acapararea puterii de catre comunisti in 1947, Ceausescu devine ministru al agriculturii, iar mai apoi ministru-adjunct al fortelor armate in regimul lui Gheorghiu-Dej. In 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Roman(PMR), la doar cateva luni dupa eliminarea "fractiunii moscovite" (condusa de Ana Pauker) din conducerea partidului. In 1954, Ceausescu devine membru plin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge sa ocupe pozitia numarul doi in ierarhia PMR.

Ceausescu la conducerea Romaniei

La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, in martie 1965, Ceausescu preia functia de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman (acesta era numele Partidului Comunist Roman la acea vreme, dupa asimilarea fortata, in 1948, a unei aripi a Partidului Social-Democrat). Una dintre primele actiuni ale lui Ceausescu, odata ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Roman in Partidul Comunist Roman. In acelasi timp, el afirma ca Romania a devenit o tara socialista si decide schimbarea numelui oficial al tarii din Republica Populara Romana (R.P.R.) in Republica Socialista Romania (R.S.R.).

In 1967, Ceausescu devine presedintele Consiliului de Stat, consolidandu-si astfel pozitia. La inceputul carierei sale ca sef al statului, Ceausescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptand un curs politic (aparent) independent fata de Uniunea Sovietica. In anii '60, Ceausescu pune capat participarii active a Romaniei in Pactul de la Varsovia, desi formal tara va continua sa faca parte din aceasta organizatie pana la dizolvarea acesteia. Prin refuzul sau de a permite armatei romane sa ia parte la invazia Cehoslovaciei alaturi de trupe ale tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia si o atitudine de condamnare publica activa a acestui act, Ceausescu reuseste pentru o vreme sa atraga atat simpatia compatriotilor sai, cat si pe cea a lumii occidentale.

In 1974, Ceausescu isi asuma titlul de Presedinte al Republicii Socialiste Romania. Pe plan extern, Ceausescu urmeaza un curs aparent independent fata de cel Moscovei si al majoritatii tarilor blocului comunist. In CAER, la indicatia lui, delegatiile romane se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, Romania este una dintre cele doar doua tari comuniste care a participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, in Statele Unite ale Americii in 1984. De asemenea, Romania este singura tara din blocul rasaritean, cu exceptia URSS, care la acea vreme, intretinea relatii diplomatice cu Comunitatea Europeana, cu Israelul si cu R.F.Germania. Un tratat incluzand Romania pe lista tarilor favorizate de Comunitatea Europeana este semnat in 1974, iar in 1980 este semnat un acord vizand schimburile de produse industriale intre Romania si Comunitatea Europeana. Acest fapt a determinat vizitarea oficiala a Romaniei de catre doi presedinti ai Statelor Unite ale Americii (Nixon si Ford). In ciuda cursului independent in relatiile politice internationale, introdus inca de Gheorghiu Dej, Ceausescu se opune cu incapatanare introducerii oricaror reforme liberale pe plan intern. In anii '80, dupa venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opozitia lui Ceausescu fata de linia sovietica este dictata in principal de rezistenta lui fata de de-stalinizare. Securitatea continua sa isi mentina controlul draconic asupra mediilor de informare si innabusa in fasa orice tentativa de libera exprimare si opozitie interna.

Cu prilejul vizitelor efectuate in 1971 in China si Coreea de Nord, Ceausescu e fascinat de ideea transformarii nationale totale, asa cum era ea prefigurata in programul Partidului Muncitoresc Corean si deja pusa in aplicare sub egida Revolutiei Culturale din China. La scurta vreme dupa intoarcerea sa in tara, Ceausescu incepe transformarea sistemului autohton dupa modelul nord-corean, influentat fiind de filozofia presedintelui Kim Il Sung (Juche). Carti nord-coreene pe aceasta tema sunt traduse in Romana si distribuite pe scara larga in tara.