Mostenitor al vechiului regim si fondator al unei ordini noi; fiu al Revolutiei si restaurator al unei monarhii; clasic si romantic; imaginativ si realist, toate la un loc. (Georges Lefebvre), Napoleon, fiu al juristului corsican Carol-Marie Bonaparte si al Letitiei, se naste in vremea cand patria mea piere, la 15 august 1769, in oraselui Ajaccio din insula Corsica, teritoriu stapanit de genovezi pentru o vreme indelungata, care o supusesera unei exploatari salbatice pana in 1755, cand, cu multa varsare de sange isi castiga independendenta, insa numai pentru 13 ani, pana la ocuparea ei de catre trupele franceze, devenind astfel o posesiune a Frantei.
Adept al independentei patriei, Carol-Marie se alatura treptat partidului filo-francez, dupa o vreme in care ramasese ostil noilor ocupatii. Astfel, cu ajutorul material al guvernatorului francez din corsica, el reuseste sa-si dea copilul, ce implinise doar 10 ani, la scoala militara din Brienne. Napoleon, desi pastrandu-si felul de a fi inchis, posac si stangaci si raspunzand colegilor sai cu brutalitate si aroganta atunci cand il tachinau pentru accentul corsican, se dovedeste a fi un elev stralucit, avand rezultate remarcabile la istorie, la matematica si la geografie. La 15 ani, in 1784, el trece la scoala de ofiteri din Paris, pe care o absolva, dupa un an, insusindu-si cu multa usurinta cunostintele predate aici. Primeste gradul de sublocotenent si, in curand, se remarca prin curajul si priceperea, dar si prin pasiunea pentru munca mostenite de la mama sa, femeie inzestrata cu o fire darza si insufletita de un puternic patriotism, care stia sa se orienteze cu succes in problemele vietii cotidiene si sa-si creasca copiii cu autoritate. Astfel, prima biruinta are loc in 1793, cand regalistii din Toulon, razvratindu-se impotriva puterii revolutionare, cheama in ajutor flota engleza careia ii predau orasul. Incredintandu-i-se comanda unitatilor de artilerie franceze, tanarul ofiter reuseste, dupa ce-si aseaza piesele potrivit unei conceptii proprii, sa obtina o stralucita victorie, izganindu-i pe interventionisti si atingand gradul de general. De aici, renumele si faima se raspandesc, impunandu-l in intreaga franta prin modul in care izbutise sa zdrobeasca miscarea monarhista si sa salveze Republica, sau mai exact, Directoratul. Aprecierea in cercurile militare si casatoria cu Eugenia de Beauharnais, vaduva contelui si generalului cu aceelasi nume, ii aduce tanarului general comanda (deloc usoara, caci trupele trimise erau prost inarmate, fara hrana si indisciplinate datirita acestor lipsur) de a lupta in Italia de nord contra austriecilorcare, impreuna cu aliatii lor italieni, amenintau cuceririle revolutiei. Nedescurajat, el concepe un plan grandios, care ii si reuseste trupele austriece fiind nimicite, iar teritoriile cucerite.
Genial ostas, Napoleon a fost un nu mai putin stralucit administrator. Dornic sa puna bazele unui imperiu carolingian in care Franta sa domine, marele general ...
Mari legiuitori ai lumii- Vladimir Hanga
*Magazin Istoric noiembrie 2002
* Enciclopediae Brittanica
*Napoleon (I) si Bonaparte (II) - Andre Castelot
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
