Miturile Cosmogonice Respectiv Riturile De Inițiere Și Cele De Sacrificiu

Cititorul de buna-credinta va gasi in paginile care urmeaza o schita introductiva in trei domenii ale mitologiei generale: miturile cosmogonice, respectiv riturile de initiere si cele de sacrificiu, cu care cosmogoniile se intrepatrund. Cartea de fata semnaleaza teme si nu le epuizeaza: ea invita la lectura unei bibliografii esentiale, care este mentionata, de regula, prin insertii textuale puse intre paranteze drepte, dar nu isi propune sa o epuizeze sau sa o rezume extensiv, autorul fiind constient de faptul ca un volum introductiv ca acela de fata are in primul rand menirea de a trezi interesul cititorului pentru lucrari specializate, in care numeroase teme doar atinse aici sunt tratate subtil si in profunzime. De-a lungul anilor, am tot incercat, prin cursuri si seminarii, sa le induc studentilor mei pasiunea de a gandi mitologic si ritualistic, care inseamna cu totul altceva decat obligatia, de care ne eliberam zilnic, de a intelege rational lumea. Cartea de acum marcheaza un scurt punct de oprire in acest efort; ea este, insa, in mod inevitabil, si unul de trecere, fiindca volumul de fata va fi continuat cu altele, unele cu o tematica generala, extensiva, iar altele specializate, dedicate domeniilor speculative, de interes restrans ale mitologiei.

Nu gandirea simbolica m-a atras in efortul voluptuos de a preda saptamanal mitologie - pe care unii cititori s-ar astepta, probabil, s-o decripteze si prin aceasta carte - ci incercarea de a intelege motivatia ritualica a unor comportamente individuale si de grup, ceea ce inseamna, in ultima instanta, maniera duala in care o comunitate arhaica administreaza sacrul. Astfel, intr-un prim grup tematic s-ar situa riturile de integrare a sacrului, de apropiere de el, in vreme ce in al doilea se cuvine sa includem riturile opozitive, de expulzare a suprasarcinii sacrale excedentare. Victor Turner, citat in volumul de fata, atragea atentia asupra faptului ca o societate produce, in orice moment al dezvoltarii sale, structuri si antistructuri, generarea acestora fiind continua si simultana, desi noi suntem obisnuiti sa credem ca intre cele doua ar exista un decalaj valoric sau etic, concretizat prin fericirea apropierii de sacru si prin angoasa indepartarii de el.

Noi gandim de buna-seama psihologic ceea ce omul comunitatii arhaice experimenteaza ritualic, intr-un univers in care nu sunt concepte, ci numai realitati substantiale, de o concretete uneori dureroasa, empirica, tainica. Am incercat, si prin aceasta carte, sa ajung in anticamera efortului de rationalizare pe care il reprezinta simbolul, asimilat de multe ori - de regula abuziv - cu mitologia. Atunci cand sunt intrebat, de multe ori, ce anume simbolizeaza un gest ritualic, convingerea interlocutorilor mei fiind ca in acest fel ei vor afla cheia universului arhaic pe a carui usa intredeschisa incearca sa patrunda impetuos, tentatia mea este sa le raspund ca structura preexista imaginii si ca o incadreaza. Nu simbolul ca atare ...