Mitologia greacă lumea zeilor

Insulele grecesti sunt recunoscute drept locul de nastere al vietii intelectuale occidentale. Pentru a intelege impactul considerabil al civilizatiei grecesti asupra tuturor realizarilor culturale viitoare ale Europei, trebuie sa ne intoarcem la perioada primordiala a umanitatii, cea mitologica. Mitologia greaca reprezinta un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizatii elene, cu zei creatori, intrigi in Eden si eroi civilizatori. Aceste povesti erau cunoscute de catre toti grecii din antichitate si, in pofida scepticismului unor ganditori, le ofereau oamenilor atat ritualuri, cat si istorie.

In mitologia greaca zeii panteonului capata insusiri omenesti, insa raman, inainte de toate, personificari ale fortelor universului, care actioneaza asupra vietii si destinului oamenilor, explicand ceea ce pare inexplicabil intr-un mod rational. Ei sunt mai mult sau mai putin schimbatori si, cu toate ca uneori par a avea simtul dreptatii, sunt adesea meschini sau razbunatori. Lumea mitologiei grecesti este complexa, plina de monstri, razboaie, intrigi si zei care intervin in permanenta. Aceste credinte pot fi comparate cu modul in care unii creationisti crestini din zilele noastre echivaleaza literal Biblia cu istoria lor.

In zilele noastre mitologia greaca ramane nu doar sursa unor motive si trimiteri literare, dar si a unor povesti fermecatoare care continua sa fascineze. Mitologia greaca ramane o referinta culturala importanta mult timp dupa ce religia greaca, de care a fost legata, a incetat sa se mai practice. A existat o revolta crestina de desfigurare sau distrugere a idolilor si a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor.

Crestinismul a inlocuit paganismul ca religie oficiala a Imperiului Roman in 391, cand a fost declarat unica religie a imperiului. Literatura reprezenta o problema mai dificila pentru crestini, deoarece influenta mitologiei grecesti nu s-ar fi putut elimina peste noapte fara distrugerea operelor lui Homer, Theocrit, Vergiliu, Ovidiu si a altor autori, valori culturale universale. Chiar si literatura crestina cea mai entuziasta face adesea trimiteri la mitologia greaca si romana, tot asa cum in scrierile de baza ale religiei crestine regasim intelepciunea si unele dintre judecatile filosofilor greci.

Mitologia greaca si-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizand defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul si fratricidul si in genere crima, vanitatea, trufia, lacomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 i. e. n. ) scrie ca poetii au istorisit asemenea povesti despre zei, cum nu ar cuteza nimeni sa rosteasca nici despre dusmani; caci ei le-au reprosat zeilor nu numai rapiri, adultere si acceptare de plocoane de la oameni, ci si ca s-ar fi infruptat din carnea propiilor copii, ca si-ar fi emasculat tatii, ca si-ar fi pus in lanturi mamele precum si multe alte faradelegi nascocite pe seama lor (Asupra schimbului de bunuri, XI ...