Mihai I

Mihai I, al patrulea rege al Romaniei, descendent din Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a nascut la Sinaia pe 25 octombrie 1921. Numele sau, ales de mama sa, Printesa Elena, reprezenta un omagiu adus unificatorului de la 1600, Mihai Viteazul.

De primii ani de educatie s-a ocupat mama sa, acesta avand dificultati in exprimare, incepand sa vorbeasca destul de tarziu. A fost crescut in spirit crestin, intr-o atmosfera intima si flexibila, creata de Printesa Elena, care i-a fost si o buna prietena si confidenta. Acesta dadea dovada de respect si era foarte rezervat in manifestari, mereu ingandurat.

Devine Mihai I al Romaniei la 20 iulie 1927, fiind doar un copil pe atunci, derutat de cei care-l aclamau: “Traiasca Regele Mihai I !”, dar totul se schimba pe 8 iunie 1930, cand regele Carol al II-lea se intoarce, reluandu-si functia si impunand noi directive in ceea ce priveste relatia cu Printesa Elena, cu Familia Regala si cu noul Mare Voievod de Alba Iulia, Mihai I. Mama este inlaturata din viata Marelui Voievod, de educatia sa incepand sa se ocupe tatal, Carol al II-lea, care nu agrea deloc pasiunea fiului pentru motoare, pentru aviatie si care il tinea deoparte de aspectele politice ale guvernarii, acest lucru daunandu-i mai tarziu.

Cand regele Carol afla ca nu mai este sprijinit politic si diplomatic si ca locul lui nu mai este la tronul Romaniei, dar fiind si o persoana care iubea maretia si careia ii venea greu sa fie aruncata la o parte pur si simplu, hotaraste sa faca o diversiune, plecarea sa de la tron luand forma unei abdicari si transfer al puterii in favoarea fiului, astfel ca la 6 septembrie 1940, dupa zece ani, Mihai redevenea rege.

Tanarul Mihai nu era deloc pregatit din punct de vedere politic pentru aceasta mare responsabilitate, dat fiind faptul ca tatal sau nu l-a instruit si l-a tinut mereu departe de viata politica, astfel si-a facut loc pe scena politica o persoana dura, autoritara, generalul Ion Antonescu, care l-a impiedicat pe rege sa-si indeplineasca indatoririle si sa primeasca respectul cuvenit. Mihai devine un rege care nu exercita nicio putere pentru ca Antonescu conducea dictatorial, un rege care nu cunostea nici macar toti ministrii guvernului sau conducatorii diferitelor partied politice.

Casa Regala in frunte cu Mihai erau folositi de Antonescu doar pentru imagine pentru ca atrageau poporul, regele nefiind de multe ori informat in legatura cu ce se intampla in tara si fiind nevoit sa accepte hotararile luate de Antonescu si obligat sa semneze tot ce acesta ii punea in fata, conducandu-i chiar si viata personala, alegandu-i el pe cei ce aveau sa-l slujeasca la castel si intrerupandu-i un curs de instruire particular, privitor la arta guvernarii.

Mihai era un adolescent inalt cu tinuta eleganta, deranjat de conducerea lui Antonescu si de uzurparea puterii sale, care-si gasise refugiul in pasiunea sa pentru masinis I motoare, ajungand chiar sa obtina brevetul de aviator, invatand in secret.

Un punct comun intre Mihai si Antonescu a fost neadoptarea “solutiei finale” care-i viza pe evrei, mai exact exterminarea lor, solutie impusa de Hittler. Dar acest lucru nu l-a impiedicat pe rege sa lupte pentru a-si recapata puterea si independenta, si iesirea de sub tutela dictatoriala a lui Antonescu.

Acesta planuieste arestarea maresalului, riscandu-si chiar si cariera politica. La 23 august 1944, Antonescu fiind arestat, adresa ultimele sale cuvinte inainte de a fi inchis in camera seif: “Nenorocitilor, va dati seam ace faceti? Distrugeti tara si o dati pe mana comunistilor! Maine veti fi toti soanzurati in Piata Palatului ”, lucru care se va adeveri mai tarziu.

Actul regelui a primit aprecieri atat din tara, cat si din strainatate, toata lumea inspirand aerul proaspat adus de arestarea lui Antonescu, si visand la restaurarea democratiei interbelice. Regele, alaturi de liderii partidelor istorice luptau pentru revenirea la principiile democratiei, dar acestia se lovesc de comunisti care deja devenea o puetere, ajungand sa-l ameninte pe rege cu executarea studentilor arestati in ultimul an, cu varsare de sange si un posibil razboi civil.

Mihai I intelege ca monarhia este pierduta, declarand: “Ultimul lucru pe care il doresc este ca poporul sa sufere din cauza mea. Au fost destule maceluri in tara asta. Nu am optiune decat sa ma supun in fata amenintarrilor voastre cu violenta.” Regele cedeaza pozitia sa monarhica din dragoste pentru tara, urmand ca la 1 ianuarie 1948, Miahi si Elena sa-si ia ramas-bun de la angajatii Casei Regale, plecand cu un tren lipsit de stralucirea trenului regal, fiind tratati cu un minimum de politete, si in drumul sau fiind nevoit sa auda: “Traiasca republica !” singura rugaciune a regelui fiind: “Dumnezeu sa-mi ajute tara.”

In plan sentimental, Mihai se casatoreste cu Printesa Ana de Bourbon-Parma, pe care o intalneste la Londra. Acestia au cinci fete, acum Mihai fiind nevoit sa lupte pentru a-si intretine familia, exilat intr-o lume straina. A fost obligat s-o ia mereu de la capat, sa gaseasca mereu noi solutii pentru a supravietui si a-si intretine familia.

Dupa evenimentele decembriste din 1989 cand dictatura comunista a fost inlaturata, a urmat refacerea relatiilor cu monarhia. Presedintele Ion Iliescu a adresat o invitatie regelui Mihai si reginei Ana pentru un sejur de trei saptamani in Romania, incepand cu 18 mai 2001, si tot in 2001 s-a finalizat procesul de reconciliere, urmand ca in 2004, Mihai sa primeasca compensatii pentru pierderile de proprietati pe care le-a suferit.

Mihai I, copil privat de semnificatia cuvantului “familie” si care primeste o responsabilitate prea mare pentru sase ani, devine adolescentul oprimat de un general pentru ca tatal sau nu l-a invatat ce inseamna politica sin u i-a oferit echilibrul sentimental de care avea nevoie pentru a dezvolta un carcater puternic, reuseste cu ajutorul mamei mai tarziu, sa fie barbatul care lupta pentru a-si recapata puterea,respectful si pentru a-si scapa tara de asuprire. Cu un carcater mai slab, lipsit de sprijin, Mihai I reuseste sa se clasifice pentru functia de rege prin dragostea sa pentru tara si dorinta de a-si invinge temerile si slabiciunile pentru a crea poporului sau un viitor mai bun.

“Imaginea publica a monarhiei in Romania” 1866-1947 - Niculae Cristea