Literatura în orientul antic textele funerare din egiptul antic

Intre cele mai vechi ganduri consemnate se inscriu textele funerare din Egiptul antic care exprima credinta in imortalitatea sufletului; dintre acestea mai mai interesante sunt inscriptiile gasite in morminte, datand din secolul al XXIV-lea i. Cr. si care aveau rostul de a-l indruma pe cel mort sa gaseasca drumul spre Soare. Cartea mortilor este o scriere mai recenta (din secolul al XVI-lea i. Cr. ), care sintetizeaza alte scrieri anterioare (Textele sarcofagelor, Textele piramidelor); aceasta carte cuprinde incantatii si formule magice care il ajuta pe defunct sa se confrunte cu Osiris, zeul mortii. Ideea care se desprinde din aceasta scriere este ca moartea poate fi invinsa prin intermediul cuvantului.

Tot printre cartile vechi se numara si Cartea muntilor si marilor, a carei redactare a inceput pe la 2190 i. Cr. si a durat pana prin secolul al II-lea al erei crestine; apar aici toate miturile importante ale Chinei, sunt relatate intamplari misterioase si sunt descrise personaje supranaturale (centauri, dragoni, uriasi, iepuri cu chip uman), locuri stranii, precum si peste patru sute de zeitati intrate in patrimoniul mitologiei chineze. Redactata intre secolele IX-VIII i. Cr., Cartea schimbarilor (Yi jing) este alta scriere insemnata; carte de ghicit viitorul, Yi jing cuprinde texte poetice si alegorice, al caror sens se indreapta spre ideea ca exista un mecanism de reglare a echilibrului lumii. Pe marginea acestor texte a glosat Confucius, mai tarziu.

Din literatura babiloniana pot fi mentionate doua poeme, scrise probabil intre secolele al XIII-lea si al XII-lea i. Cr.: Enuma Elis si Poemul lui Ghilgames. Enuma Elis aduce urmatoarea viziune despre nasterea lumii: la, inceput existau doi zei monstruosi - Apsu (apa dulce), zeu masculin si Tiamat (apa sarata), zeitate feminina. Dupa ce Apsu este ucis, Marduk, un zeu tanar, despica in doua trupul lui Tiamat si faureste lumea. Oamenii sunt plasmuiti din sangele lui Kingu (sotul zeitei Tiamat), cel care furase tablitele destinului.

Poemul lui Ghilgames este socotit prima scriere importanta a omenirii. Scrisa in cuneiforme, probabil intre secolele al XIII-lea si al XII-lea i. Cr., pe tablite de argila, aceasta creatie epopeica apartine culturii sumero-babiloniene si se refera la evenimente petrecute in mileniile al III-lea si al II-lea i. Cr. Epopeea prezinta o parabola despre sensul si despre limitele vietii; de aceea personajul evolueaza de la devenirea eroica la cea spirituala.

Subiectul: Ghilgames este regele unei cetati infloritoare (Uruk), pe care o conduce tiranic, intrucat nu-si gaseste egal. Zeii ii fauresc un prieten pe masura - Enkidu - si impreuna cu acesta Ghilgames il ucide pe uriasul Humbaba; cei doi prieteni capata orgoliul de eroi si isi pierd masura: o jignesc pe zeita Istar, ucid Taurul Ceresc, iar Enkidu chiar crede ca se poate masura cu zeita. Superbia lor este pedepsita: Enkidu moare, iar Ghilgames este coplesit de sentimentul mortii. El porneste in cautarea nemuririi ...