Istoria sistemului politic francez

ISTORIA SISTEMULUI POLITIC FRANCEZ

Istoria dezvoltarii politice a Frantei prezinta un deosebit interes deoarece in sistemul politic francez s-au perindat succesiv aproape toate formele de guvernamant. Dupa cum se stie Franta a cunoscut in decursul indelungatei sale istorii atat monarhia absoluta, monarhia constitutionala, imperiul, dar si republica parlamentara, iar in prezent ea este o republica semi-prezidentiala.

Istoria dezvoltarii politice a Frantei demonstreaza o preocupare permanenta pentru gasirea celor mai adecvate forme juridice de exprimare a unor principii constitutionale.

In continuare voi incerca sa infatisez sistemul politic francez intr-o viziune istorica, analizand apoi, in mod succesiv, principalele institutii consacrate de actualul aparat de guvernare.

MONARHIA ABSOLUTA

Franta a cunoscut, odata cu centralizarea statala, un regim de monarhie absoluta exprimat in cunoscutele formule ,,L'etat c'est moi" si ,,Apres moi le deluge". Aceste maxime infatisau intr-o forma concentrata intreaga viziune a monarhiei absolute despre personificarea puterii statului in persoana regelui si despre paseismul conceptiei politice care calauzea monarhia franceza. In pofida luarilor de atitudine ale unor ganditori, ale unor oameni de inalta cultura care atrageau atentia monarhiei asupra necesitatii de a se reorienta in concordanta cu noile schimbari intervenite in viata sociala, puterea absolutista monarhica venea tot mai des ]n conflict cu realitatile sociale, cu cele economice, promovand totodata un sistem care se caracteriza prin abuzuri si incalcarea oricaror libertati cetatenesti.

Desi un ganditor francez atragea atentia monarhiei ca ,,Nu exista monarhie fara Parlament", Statele Generale-acele forme de convocare a poporului, in special pentru plata impozitelor-nu fusesera reunite dupa anul 1614.

Ideile revolutionare promovate de iluministi, de teoreticieni care promovau schimbari politice nu aveau sa ramana fara ecou. Jean Jacques Rousseau, exprimand un punct de vedere comun ganditorilor timpului sau, declara: ,, A renunta la libertatea ta inseamna a renunta la calitatea ta de om, la drepturile umane, ba chiar si la datoriile tale".

Sub influenta ideilor inaintate, poporul, dar si o parte a clerului si chiar a nobililor, vedea cu urgenta necesitatea unor schimbari. Revolutia franceza a inspirat remarcabile documente de gandire politica si juridica, printre care cunoscuta Declaratie a drepturilor omului si cetateanului din 1789.

PERIODA REVOLUTIONARA 1789-1799

Perioada revolutiei franceze a fost o perioada extrem de dinamica si complexa caracterizata prin numeroase deplasari ale fortelor politice; ea s-a axat, in esenta, in jurul a trei structuri: a) Adunarea Constituanta, b) Conventia si c) Directoratul, fiecare din aceste structuri reprezentand un anumit moment de echilibru al fortelor politice revolutionare si reflectand chiar unele conceptii diferite despre drept si valorile umane.

a)Constituanta a reprezentat, de fapt, adunarea care refuzase sa se supuna somatiei regelui si care si-a propus sa elaboreze o noua constitutie pentru Franta. Acele cunoscute cuvinte ale lui Mirabeau: ,,Suntem aici prin forta poporului si nu vom pleca decat prin forta baionetelor" reflectau, de fapt, mentalitatea unor ganditori, a unor oameni de elita care vedeau in emanciparea Frantei nu numai propria lor emancipare, dar si edificarea unui stat nou, intemeiat in mod ferm pe principiile libertatii. Prima Constitutie franceza a fost Constitutia din 3 septembrie 1791, constitutie care mai marca inca mentinerea monarhiei, dar fundamenta asezarea acesteia pe baze democratice si constitutionale.

Refuzul regelui ludovic al XVI-lea de a intelege procesul de schimbari, incercarea acestuia de a fugi peste hotare, complicitatea cu fortele straine care doreau sa intervina in treburile Frantei au dus in final la judecarea si condamnarea sa. Din acest moment, Franta a inceput o epoca noua in care violenta revolutionara era considerata mijlocul cel mai eficace pentru a garanta institutiile unui autentic stat de drept.

Robespierre, unul dintre cunoscutii conducatori ai revolutiei franceze, enunta ideea conform careia ,, Guvernul revolutiei este despotismul libertatii contra tiraniei". Incercand sa fundamenteze ideea violentei revolutionare, acelasi ganditor si om politic declara ,, Acela care nu uraste crima nu poate sa iubeasca virtutea".