Iosif Vissarionovici Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin, nascut Ioseb Djugasvili (21 decembrie 1879 - 5 martie 1953) a fost un revolutionar bolsevic si conducator politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice in 1922 in urma mortii lui Vladimir Ilici Lenin, castigand in anii deceniul al treilea lupta pentru putere cu Lev Trotki si consolidandu-si pe deplin autoritatea o data cu Marea Epurare, o perioada de represiune crunta al carei apogeu a fost atins in 1937. Stalin a ramas la putere pe tot parcursul celui de-al doilea razboi mondial, si dupa incheierea acestuia, pana la moartea sa. Regimul sau de ideologie marxist-leninista este adeseori numit stalinism.

Sub Stalin, care a inlocuit Noua Politica Economica (NEP) cu planurile cincinale (introduse in 1928) si agricultura individuala cu agricultura cooperatista, Uniunea Sovietica a fost transformata dintr-o societate taraneasca intr-o mare putere industriala mondiala la sfarsitul celui de-al patrulea deceniu. Agricultura sovietica, care a fost exploatata pentru finantarea industrializarii, a continuat sa fie subdezvoltata pe toata durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa faca fata opozitiei generalizate a chiaburilor, in fapt cei mai harnici si gospodari oameni ai satelor, avand ca rezultat o lupta inversunata a multor tarani impotriva autoritatilor. In acest timp, Stalin a argumentat ca fractionismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slabi Uniunea Sovietica in fata inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el practic a eliminat opozitia politica prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) si prin executii, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populatiei, a castigat sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.

O victorie greu cucerita in Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941-1945, (care a fost posibila cel putin partial datorita capacitatilor de productie ridicate in timpul industrializarii fortate), a pus temelia pentru formarea Pactului de la Varsovia si a consfintit pozitia URSS drept una dintre cele doua superputeri mondiale dominante, pozitie pe care a mentinut-o pentru aproape patru decenii dupa moartea lui Stalin (din 1953). Cu toate acestea, generatiile de conducatori care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin si prim-secretar al partidului, Nikita Hrusciov, a denuntat folosirea represiunii in masa si cultul personalitatii (in 1956).

Stalin s-a nascut in orasul Gori, Georgia, ca fiul al cizmarului Vissarion Ivanovici Djugasvili. Mama sa, Ekaterina Geladze, s-a nascut intr-o familie de iobagi. Ceilalti trei copii ai lor au murit tineri. Iosif, mangaiat "Soso", a fost practic singur la parinti. Vissarion Ivanovici Djugasvili era un fost iobag care, atunci cand a fost eliberat, a devenit cizmar. El si-a deschis propriul atelier, dar in scurta vreme a dat faliment, ceea ce l-a fortat sa lucreze intr-o fabrica de incaltaminte in Tiflis. Vizitandu-si rar familia si imbatandu-se rau, Vissarion isi batea des nevasta si fiul fara sa aiba vreun motiv. Un prieten din copilarie a lui Stalin a scris ca "... aceste batai nemeritate si infioratoare l-au facut pe baiat la fel de dur si fara de inima precum tatal sau." Acelasi prieten a scris ca nu l-a vazut niciodata plangand pe Stalin. Alt prieten din copilarie, Iremashvili, credea ca bataile pe care i le administrase tatal sau i-au dat lui Stalin ura fata deautoritati. El a spus de asemenea ca, oricine cu putere asupra celor din jur ii amintea de tatal sau si de cruzimea acestuia.

Unul dintre oamenii la care Ekaterina spala rufe si facea menajul era un evreu din Gori, David Papismedov. Papismedov i-a dat lui Iosif, care o ajuta pe mama sa, bani si carti de citit si l-a incurajat. Cateva zeci de ani mai tarziu, Papismedov a venit la Kremlin sa vada ce a ajuns micul Soso. Stalin si-a surprins colegii nu numai prin faptul ca l-a primit pe batranul evreu dar si prin faptul ca a stat de vorba cu el in public, plin de bucurie.

Pana in cele din urma, tatal lui Stalin, Beso, a plecat in 1888 la Tiflis, lasandu-si familia fara sprijin material. Au existat zvonuri ca ar fi murit intr-o incaierare intre betivi intr-un bar, desi altii spun ca l-ar fi vazut in Georgia chiar prin 1931. La opt ani, Soso a inceput invatatura la scoala bisericeasca din Gori. Cand a intrat la scoala, Stalin era intr-un grup de elevi foarte eterogen. Stalin si colegii lui de clasa erau in cea mai mare parte georgieni si vorbeau una dintre cele saptezeci de limbi caucaziene, dar la scoala au fost siliti sa foloseasca rusa. Chiar si atunci cand vorbeau ruseste, profesorii rusi isi bateau joc de Stalin si de colegii lui datorita accentului lor georgian. Stalin era ridiculizat si de cei care erau fii de preoti sau de negustori. Ei isi bateau joc de uniforma lui scolara jerpelita si de fata lui cu urme de varsat de vant. Tanarul Iosif a invatat sa-si invinga adversarii intimidandu-i. El a exploatat slabiciunile colegilor batandu-si joc cu brutalitate de ei. Pentru a evita confruntarile fizice, ii batjocorea acuzandu-i ca folosesc violenta ca pe un "inlocuitor pentru creier". Stalin si-a impus autoritatea asupra celor din fammilii bogate. Desi mai tarziu Stalin a cautat sa ascunda aceste origini georgiene, pe timpul copilariei sale era fascinat de folclorul local. Povestile pe care le citea vorbeau despre muntenii georgieni care luptasera vitejeste pentru independenta tarii. Eroul favorit al povestilor lui Stalin era un talhar legendar din munti numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasa sa-l numeasca Koba, si acest nume a devenit si primul sau pseudonim ca revolutionar. In scurta vreme a devenit cel mai puternic sportiv si cel mai bun la invatatura. El a stralucit in scoala si a fost premiant, iar cand a implinit 14 ani a fost rasplatit cu o bursa la Seminarul teologic din Tiflis, o institutie a bisericii ortodoxe rusa, unde a inceput sa invete din 1894. El era platit pentru cantatul in cor, bani care se adaugau la mica sa bursa. Desi mama sa a vrut ca el sa devina preot, (chiar si dupa ce era conducatorul Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorita vreunei vocatii religioase, ci datorita faptului ca era una dintre putinele optiuni educationale disponibile, atata vreme cat guvernul tarist nu dorea sa permita existenta unei universitati in Georgia.