Instituțiile politice din Egiptul Antic

Inca din perioada pre-dinastica, de la inceputul mileniului al IV-lea I. Hr. societatea egipteana era organizata in mici comunitatia agrare, conduse de un sfat de batrani, avand functii admnistrative, fiscale si judecatoresti; functii care mai tarziu vor fi preluate de organe de stat specializate, recrutate din randurile scriburilor. Aceste comunitati rurale, care se vor perpetua inca mult timp, erau formate din oameni liberi, dar obligati la tot felul de corvezi, prestatii si biruri in natura.

Functionarul care tinea evidenta si controla toate aceste obligatii era scribul. El era reprezentantul, organul admnistrativ imediat al guvernatorilor provinciilor, al templelor si al faraonului. Organizati intr-un sistem ierarhic bine precizat si cuprinzand sectii distincte, scribii tineau si evidenta cadastrului, a lucrarilor publice de efectuat, a nevoilor armatei, a distribuirii sclavilor, a tuturor obligatiilor fat de temple, de cult, de rege, s.

a. Tara era impartita in provincii (nome, al caror numar, initial de 38, a ajuns la 42), guvernate in numele regelui de nomarhi; si care la randul lor erau impartite in subunitati admnistrative, ultima fiind satul. Deasupra nomarhului era loctiitorul regelui, care concentra in mainile sale si atributiile militare din respectiva noma, si pe cele judecatoresti.

O data cu dinastia a IV-a, functia de loctiitor al regelui a fost suprimata, instituindu-se acum aceea, centrala, de vizir unic. Regele i-a transferat vizirului de obicei numit din membrii familiei regale atributiile efective de comandant militar suprem; de sef suprem al administratiei si prin urmare de sef al tuturor scribilor din tara; de judecator suprem, si chiar de controlor adminstrativ suprem al domeniilor templelor. Numai cultul religios si treburile palatului nu tineau de competenta sa. Vizirul raporta regulat regelui si primea ordinele lui.

Este evident ca functia de vizir cu toate prerogativele sale a fost creata de monarh pentru a contracare tendintele centrifuge, de autonomie si de independenta ale nomarhilor si ale nobililor mari proprietari funciari. Provinciilor, nomelor, nu li s-a mai lasat nici un fel de autonomie. In acest sistem centralizat la extrem, vizirul controla tot lucrarile publice, fiscul, transporturile pe Nil, treburile armatei, intregul aparat birocratic, - fiind totodata si seful suprem al justitiei. 1 Justitia constituia o functie distincta, dar nu era incredintata unui corp aparte, separat de cel al admnistratiei.

Puterea legislativa si cea judecatoreasca era, practic, in mana vizirului care o exercita prin intermediul tribunalului regal. Vizirul si primea, personal, in audienta pe orice reclamant. Procedura juridica urma calea unor norme riguroase, precise si surprinzator de moderne. Procedura civila, cel putin, era foarte civilizata. De pilda, in caz de diferend cu fiscul reclamantului din capitala putea face contestatie in termen de trei zile, iar cel din restul tarii, in termen de doua ...