Incașii

Contrasteaza violent cu gransoarea unor asemenea realizari simplitatea conditiilor si stlil de viata a poporului Inca.

Cu o incapere fara ferestre si fara cos, cu intrarea acoperita cu o patura de lana in chip de usa, fara niciun fel de mobila(doar seful tribului putea sa aiba un scaunel),cu cateva piei sau paturi din lana de lama in loc de pat,astfel arata casa unui om simplu. Casa era facuta cu ajutorul vecinilor, din piatra bruta acoperita cu lut sau din caramizi uscate la soare,si cu acoperisul dintr-un strat de pamant cu iarba.

Alimentatia incasilor consta din fierturi in principal de porumb,fasole,o specie de cartofi si in zona de coasta alge marine.Carnea de lama, sarata si uscata la soare, era fiarta la un loc cu faina de cartofi.O bautura obtinuta prin fermentatia boabelor de porumb completa masa obisnuita a taranului.

Drept vesminte incasii purtau o fasie de stofa in jurul coapselor, un fel poncho de lana de lama, cu deschizaturi pentru cap si pentru brate ; iar contra frigului, o scurta manta de lana groasa. La fel de simpla era si imbracamintea femeii :poncho lung pana la glezne si strans la mijloc cu un brau, aceeasi manta de lana iarna si , in plus, un sal prins cu o cheotoare de metal.Inca insusi si toti inaltii demnitari purtau pe langa tot felul de podoabe scumpe acelasi tip de imbracaminte dar dintr-o tesatura mult mai fina.

Momentele importante ale vietii incasilor se desfasurau insotite de felurite acte magice , sau in familiile nobile de ceremonii religioase, care insa nu erau fastuoase.

Indata dupa nasterea copilului craniului noului-nascut era legat intre doua planse de lemn, care purtate tot timpul, pana la varsta de 4 sau 5 ani ii presau fruntea si ceafa, deformandu-i in inaltime forma capului.Acest ciudat obicei pe care il practica si poporul Maya avea rostul magic de a alunga demonii care amenintau sufletul, adica forta vitala a omului, forta al carei sediu era tocmai capul.Copiilor care erau alaptati pana la 2-3 ani li se dadea un nume provizoriu cand implineau 2 ani ; iar la 14 ani, in cadrul unei ceremonii familiale i se dadea numel definitiv al tatalui, al unul unchi sau al unui animal. Fetele capatau nume de stele, de plante sau de pietre semipretioase. In familiile nobile aceasta ceremonie era foarte complicata. Tinerii trebuiau sa treaca o proba de forta si de rezistenta (o cursa de 12 km) ; apoi avea loc ritualul perforarii lobului urechii semn ca urma sa fie instruit in mestesugul armelor, ritualul baii purificatoare, juramantul de credinta lui Inca, sacrificiul efectuat de catre preoti al unei lama.Ceremonia se incheia cu vizita la cel mai invarsta membru al familiei, care cu aceasta ocazie ii daruia un scut, o sulita si o prastie armele aristocratilor.

Instructia era rezervata exclusiv fiilor nobililor si demnitarilor. ''Stiinta nu este pentru un popor, ci pentru cei ce destind din neam inalt'' hotara categoric codul lui Inca Tupac. Caci ''pe oamenii de jos stiinta i-ar face orgoliosi si inganfati'' ; iar daca ar fi si ei instruiti ''aceasta n-ar face decat sa scada demnitatea inaltelor slujbe si sa dauneze statului''. Fii de nobili studiau timp de 4 ani in colegii speciale sub conducerea ''inteleptilor'', invatati de renume , cu totii apartinand marii aristocratii si familii regale.In primul an studiau limba quechua vorbita de incasi, limba oficiala a statului ; in al doilea an notiuni de religie de teologie si de ritual ; ultimii doi ani studiau traditiile istorice nationale, matemetica, astronomie, etc., dar mai ales erau initiati in tainele quipu-ului ale sforilor innodate care tineau loc de scriere.

Varsta casatoriei era fixata la 18-20 ani pentru fete si 22-24 ani pentru baieti.In principiu casatoria era monogamica ;dar era obisnuite, cum s-a vazut, si concubinele, in numar determinat de rangul social al barbatului.Dupa ce tanarului sau vaduvului ''i se dadea o sotie'' (caci posibilitatea de si-o alege singur era foarte mica, daca nu de-a dreptul nula), actul casatoriei consta dintr-o singura unire a mainilor, precedata de alte acte religioase confesiunea si sacrificarea unei lama.Urma un schimb de daruri intre familii si un banchet nuptial.

Barbatul nu isi putea repudia sotia legitima ; o concubina, da , fara sa o poate insa darui altcuiva.Daca sotia deceda sotul se putea recasatorii dar nu cu vreuna din concubine.Adeseori concubinele erau primite ca mostenire de la tatal sau de la fratii decedati ;dar mostenitorul nu putea avea raporturi intime cu concubinele cu care tatal sau fratii lui avusesera copii.Orfanii era incredintati unor vaduve fara copii, care ii cresteau cu cheltuiala statului.Cand orfanul ajungea la varsta majoratului, vaduva devenea concubina lui, pana cand guvernatorul provinciei ''ii dadea'' o sotie legitima.De obicei insa vaduva ramanea pana la sfarsitul vietii in casa celui pe care il crescuse, ceea ce echivala cu o echitabila recompensa.

Ciclul vietii se incheia cu obisnuitele rituri funebre.Cadavrul era dus la rau spalat si imbracat cu hainele cele mai bune ale raposatului.Se priveghea toata noaptea, in care timp barbatii jucau un joc cu un fel de zar, in care se credea ca se retrasese sufletul mortului.Urmau litanii, un dans ritual lent in jurul corpului neinsufletit, un pranz funerar si, la urma, inmormantarea in pozitie ghemuita, in morminte care in zonele de munte aveau aspectul unor mici catacombe, cu hrana si cu uneltele defunctului puse alaturi.Incasii erau convinsi ca sufletul nu dispare,''viata de dincolo'' continuand-o intr-un fel pe cea de aici.Mortii deveneau fapturi supranaturale, care putea face rau sau bine celor vii.Defunctul se reincarna intr-un descendent, dar numai daca trrupul ii era coservat cu grija.De aceea incasii, asemenea egiptenilor practicau un fel de imbalsamare.

Funerariile lui Inca erau grandioase.Timp de o luna intregul imperiu tine post, se organizau procesiuni solemne, cu lamentaii imnuri si rugaciuni.Tot o luna dura si doliul pentru inaltii demnitari.In primele timpuri monarhului ii erau sacrificate cateva concubine si cativa servitori ; apoi sangerosul obicei a fost inlocuit cu sacrificarea mai multor lame.Dupa o luna, mumia lui Inca era dusa intr-o camera sepulcrala amenajata intr-un perete de stanca sau intr-o glota naturala punandu-i-se alaturi o mare cantitate de vase si alte obiecte de aur si de argint.