Nepotul lui Iustin si al imparatesei Eufemia a vazut lumina zilei intr-o localitate din prefectura Illirycum in anul 482 sau 483, intr-o familie de tarani. Unchiul sau i-a dat o educatie multilaterala, iar in anul 521 a fost facut de acesta consul. Asa cum am aratat mai sus, Justinian a fost asociat la tron. Dupa moartea lui Iustin, el devine imparat al Imperiului bizantin.
Originea Teodorei, viitoarea imparateasa, este considerata de unii istorici a fi siriana, de altii cretana. Ea s-a nascut in anul 480. Copilaria si adolescenta si le-a petrecut la Constantinopol.
Ramasa orfana de tata cand inca era mica, ea a trait intr-un mediu imoral si in saracie impreuna cu cele doua surori si cu mama ei. Cu timpul a ajuns sa-si vanda trupul. Pleaca din capitala imperiului si dupa mai multe regiuni vizitate, ajunge in Alexandria Egiptului unde probabil a aderat la erezia monofizita. Aici poate, Teodora a fost determinata de predicile patriarhului Timotei si ale lui Sever de Antiohia sa paraseasca, macar pentru o vreme, viata usuratica pe care o dusese pana atunci. Tot aici se pare ca l-a cunoscut si pe Justinian.
Acesta a placut-o si a luat-o cu sine la Constantinopol.
Unirea lor prin casatorie nu era insaposibila. O lege mai veche interzicea senatorilor si inaltilor demnitari sa se casatoreasca cu femei de conditie umila, cu actrite, cu prostituate sau cu curtezane. Imparateasa Eufemia, femeie de o moralitate severa, invoca aceasta lege si se opunea unirii lor.
Obstacolul a fost inlaturat cand imparateasa a murit (523). Justinian a cerut si a obtinut de la unchiul sau, abrogarea legii cu pricina. Casatoria a avut loc. In legatura cu acest eveniment istoricul Procopius de Cezareea si cronicarul epocii ne spune cu mahnire ca nici preotii nu s-au razvratit in fata acestei fapte, considerata de el o nelegiuire. De asemenea, acelasi Procopius scrie in Istoria sa secreta ca pentru Justinian legile statului erau doar instrumente pe care le folosea dupa bunul sau plac, promulgandu-le sau abrogandu-le dupa nevoile sale.
Putem insa suspecta pe eruditul alexandrin de subiectivism, el facand parte din clasa marilor latifundiari pe care imparatul nu a pregetat sa-i expolieze in timpul domniei sale.
Relatia statului cu Biserica in epoca Justinian a fost una deosebita, datorita conceptiilor despre puterea imperiala a imparatului: relatia dintre cele doua institutii a fost definita de acesta ca o simfonie. Exponentul puterii reunite a Bisericii si a statului era insusi Justinian.
N. Iorga spune ca se ajunge sub Justinian la formula precisa ca Imperiul si sacerdotiul, adica cele sacre si cele publice si comune constituie un acelasi intreg. Novella 154 il infatiseaza pe Justinian deasupra oricarei legi: Dumnezeu a subordonat imparatului legile insele, trimitandu-l pe el oamenilor ca o lege insufletita. Astfel el s-a situat mai presus de popor, de stat si chiar mai presus de Biserica, legalizand inaccesibilitatea ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
