Iluminismul

Iluminismul este o replica la adresa barocului, care incearca sa inlature dogmele religioase si sa infiltreze luminarea maselor pe baza experientei proprii.

Iluminismul a pretins eliberarea fiintei umane de sub tutela sa auto-indusa. Tutela este incapacitatea fiintei umane de a-si folosi abilitatile cognitive in lipsa instructiunilor de la o alta persoana. Aceasta tutela este auto-indusa atunci cand cauza sa nu rezida in absenta ratiunii, ci in absenta hotararii si a curajului de a lua hotarari fara instructiuni de la o alta persoana. Sapere aude! Aveti curajul de a va folosi propriul simt al ratiunii! acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant). Acesta este termenul aplicat curentului de gandire din Europa si America secolului al XVIII-lea. Evenimentele stiintifice si intelectuale din secolul al XVII-lea descoperirile lui Isaac Newton, rationalismul lui Rene Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza si empirismul lui Francis Bacon si John Locke au promovat credinta in legile naturale si in ordinea universala, precum si increderea in ratiunea fiintei umane si in abilitatile inovatoare ale acesteia care au reusit sa influenteze intreaga societate a secolului al XVIII-lea. Au existat multe si diverse curente de gandire, insa numai o serie de idei pot fi caracterizate drept patrunzatoare si dominante. O abordare rationala si stiintifica a aspectelor religioase (conform vechii teorii si divergente pe tema adevarului dublu), a problemelor de ordin social, politic si economic a promovat o viziune seculara asupra lumii si o orientare generala catre progres si perfectionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat si promulgat ideile noi pentru publicul larg. Acesti profeti ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de baza comune. Avand o credinta in ratiune care era de nezdruncinat, au cautat sa descopere principii valabil universale care sa guverneze umanitatea, natura si societatea, si sa actioneze in baza acestora.

Au atacat in diverse feluri autoritatea de ordin religios si stiintific, dogmatismul, intoleranta, cenzura, precum si constrangerile economice si sociale. Considerau ca statul este instrumentul adecvat si rational al progresului. Rationalismul extrem si scepticismul epocii au condus in mod firesc la deism; aceleasi calitati au avut un rol important in determinarea reactiei de mai tarziu a romantismului.

Reactionand la dogmatism, iluminismul a gasit un culoar favorabil intr-o perioada in care Biserica isi pierduse autoritatea sa atotputernica de a impune ordinea sociala cu aceeasi fervoare si implicare precum in evul mediu si la inceputul modernitatii. Conceptele filosofice din Franta mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicista asupra universului intr-o varianta revizuita radical a crestinatatii, pe care au denumit-o deism.

Inspirandu-se din descrierea newtoniana a universului ca fiind un imens ceas ...

- Istoria Lumii - Plantagenet Somerset Fry

- Enciclopedia Encarta

- Enciclopedia Wikipedia