Iluminismul

La sfarsitul secolului al XVII-lea, situatia Batranului Continent este deosebit de complexa, intrucat acum au loc numeroase evenimente extrem de importante pentru viitorul continentului: dupa ce respinge ultima incercare din exterior de a fi ingenuncheata in anul 1683, Europa evolueaza in plan politic spre un absolutism monarhic intolerant in state precum Franta, Spania, Rusia, dar pe langa acestea exista si guvernari tolerante Olanda, si dupa 1689 Anglia. Progresele inregistrate pe plan economic sunt numeroase, mai ales datorita actiunii unui complex de factori, printre care se numara burghezia din vestul continentului. Aceasta clasa sociala dinamica si foarte bogata, dorea sa i-a parte la guvernare (in Olanda si Anglia realizasera acest deziderat), sprijinirea activitatilor ei economice de catre stat si o noua pozitie in stat, care sa corespunda cu puterea ei economica. Burghezia a realizat ca aceste schimbari sunt posibile numai daca reuseste sa impuna in societate principii si valori, in cadrul unei conceptii generale despre lume, care sa se raspandeasca pe intreg cuprinsul continentului. Cei care vor elabora aceasta conceptie si o vor raspandi nu vor fi teologi cum s-a intamplat in cazul Reformei, ci vor fi filosofiii secolului XVIII, francezi in mare parte, care pornind de la cuceririle teoretice ale secolelor precedente (ratiune, cunoastere, experienta, drepturi naturale), acestia le folosesc in studiul si explicarea omului, a societatii, a nedreptatilor din organizarea sociala si chiar din biserica. Acum nu numai natura era supusa examinarii Ratiunii devenite intre timp judecator suprem, cum se intamplase pana in secolul XVII, ci si lumea omului, societatea cu toate componentele ei. Mai mult decat atat, omul inzestrat cu ratiune putea si trebuia sa primeasca luminile cunoasterii si culturii, adica sa fie luminat si eliberat astfel de prejudecati, sa accepte schimbarile sociale facute in folosul sau. Chiar suveranii unii adevarati despoti ar trebui sa accepte binefacerile ratiunii si luminarii, schimbandu-si metodele de guvernare in favoarea supusilor, devenind, din despoti absoluti, despoti luminati. Noua Epoca va purta denumirea de Epoca Luminilor si reprezinta o perioada de real progres al spiritului uman, remarcandu-se printr-o importanta efeverscenta culturala si ideologica. Luminile si luminarea de la care se asteapta schimbarea, innoirea, dar abia la sfarsitul secolului un mare filosof, Kant, incearca sa explice Ce este luminarea? Aceasta fiind intrebarea care domina constiinta europeana in aceasta perioada. Iluminismul avea un caracter antifeudal, rational si antiabsolutist imprimat de schimbarile economice, sociale si de mentalitate produse in Europa apuseana in sec. XV-XVIII. Astfel, clasa mijlocie burghezia, fiind interesata de afacerile comerciale si manufacturiere nu era multumita de privilegiile nobilimii, care opreau activitatile sale economice. Descoperirile geografice aratasera ca in celelalte continente exista ...