Haosul

Insistand atat de mult asupra /cosmos-ului, a materiei organizate, armonice, sa zabovim putin si asupra opusului sau, haosul. El dispune de reprezentari in general consonante, in ipostaza unei substante matriciale fluide, neorganizate, monstruoase, de regula feminine (sau in unele cazuri bisexuate), cu o dubla deschidere: spre nastere si spre resorbtie, ceea ce face ca haosul sa apara dual in mitologie, germinativ pe de o parte si terifiant pe de alta, dimensiunea a doua - uneori personalizata, cum se intampla de pilda cu Tiamat, la mesopotamieni - fiind mai pregnanta. Etimologic, cuvantul grecesc kaos este inrudit prin radacina, de catre Victor Kernbach (Dictionar de mitologie generala, 1989, p. 212), cu verbul kainein, semnificand a se deschide, a se casca, ceea ce apropie reprezentarea arhaica a haosului de aceea a unei guri fluide imense, din care se zamislesc toate lucrurile. in consecinta, exista in mitologie o foarte bogata reprezentare a scuipatului germinativ, cosmogonic, insa aici regimul imaginar este dublu, anuland calitatea inertiala, non-germinativa a apei prin substanta opusa, germinativa, di focului. O alta asociere etimologica duce la cuvantul grecesc khasma (abis). Asupra acestei ambivalente a atras atentia C. G. Jung. in Simboluri ale transformarii (ed. rom. 1999, voi. I, p. 162 sq.), Jung se delimiteaza de Freud in interpretarea imaginara a gurii (Nimic nu ne da ocazia sa interpretam aceasta placere [de a savura hrana si de a suferi pentru absenta ei - n. n. St. B.] ca sexuala -disocierea se refera la stadiul oral freudian), desemnand-o ca un loc de nastere arhaic, asociat fortei ignice a sufletului si vorbirii (izomorfic, seria continua, fireste, cu lumina). Jung citeaza cosmogonia partiala din Aitareya-Upanisad, in care gura e asociata craparii oului cosmic primordial, zeul invocat, Agni, fiind cel al focului: Arunci el scoase din apa un purusha (barbat) si ii dadu forma. Pe acesta il cloci; in vreme ce-l clocea, gura lui se crapa ca un ou si din gura tasni vorbirea, iar din vorbire Agni. Relatia duala adversativa dintre apa si foc e cat se poate de bine reliefata aici: purusha, androidul primordial, neispravit (fiindca va fi clocit! ) se naste ca atare din apa, dar va fi desavarsit doar prin transformarea sa in foc.

O deslusire suplimentara a simbolisticii primordiale a haosului apare in cartea lui Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului (ed. rom. 1977, p. 368 sq. ), care asociaza functia lunara a fecunditatii din riturile agricole cu valentele cosmogonice, seminale ale ciclului menstrual feminin, socotit in rituri ca fiind funest, motiv pentru care, la declansarea ciclului lunar, femeile sunt izolate de comunitate, fiind reprimite - prin intermediul unor rituri de lustratie, menite sa le reechilibreze sacral - doar dupa terminarea ciclului. Motivul aparent il constituie impuritatea ca atare a femeii, insa perceptia imediata ne poate insela, fiindca impuritatea comunitara este doar o ...