Gheorghe Duca

Ion G. Duca a fost o personalitate marcanta a curentului politic liberal, eminent om de stat, intelectual de mare cultura si talent, calitati manifestate atat pe planul cugetarii politice, cat si pe cel al artei oratorice si creatiei literare. I. G. Duca s-a nascut la 20 decembrie 1879 si si-a incheiat viata la 54 ani, fiind cel dintai prim-ministru in functiune al tarii asasinat de legionari.

Tatal sau a fost cunoscutul inginer Gheorghe Duca, director general al C. F. R. si director al scolii de poduri si sosele.

Dupa studiile primare si liceale absolvite la Bucuresti, intre 1897-1902 a studiat la Paris, obtinand licenta si doctoratul in drept. In politica a debutat in 1907, ca membru al Partidului National Liberal, fiind deputat la varsta de 28 ani, ministru la 35, presedinte al P. N. L. la 51 (in 1930, dupa moartea lui Vintila Bratianu) si prim-ministru la 54 de ani.

Ideile sale politice pot fi urmarite in conferinta Doctrina liberala, tinuta in 1923 la solicitarea Institutului Social Roman, in cuvantarile parlamentare sau din cadrul partidului, in cartea Portrete si amintiri si in memoriile Memoriile aparute postum.

Ca teoritician al politicii, I. G. Duca ne-a lasat cea mai densa si mai clara expunere a continutului liberalismului si neoliberalismului romanesc din primii ani interbelici, in amintita conferinta despre Doctrina liberala. Liberalismul epocii respective considera, cum arata autorul, ca societatile omenesti se dezvolta potrivit unor anume legi, mai presus de vointa oamenilor si ca in aceasta vesnica prefacere datoria organizatiilor politice e sa adapteze formele legale nevoilor sociale impuse de diferite faze ale evolutiuni popoarelor. Conceptia evolutionista a P. N. L. justifica progresul social ca o necesitate obiectiva si vedea misiunea partidului politic in asigurarea cadrului politico-juridic pentru a croi drum noului.

Evident aceasta conceptie, desi intemeiata de fapt pe materialismul filozofic, nu admite legitimitatea revolutiilor in viata sociala. Progres nu inseamna salturi, progres nu e violenta, nu e svacnire incoerenta, ci miscare organizata. Intre cele doua concepte de baza prin care defineste doctrina liberala progresul si proprietatea privata Duca pune pe primul plan proprietatea, specificand ca aceasta doctrina nu admite (progresul n. a. ) decat in cadrul proprietatii individuale, care oferea suficient spatiu pentru realizarea progresului inaintat.

In afara de criteriul mentinerii cadrului proprietati private, alte patru conditii de baza ale conceptiei liberale despre progres sunt: ordinea, democratia, nationalismul si armonia sociala, denumite de autor cele patru coloane care sustin templul doctrinei liberale. Ordinea e inteleasa ca antiteza a dezordinii, a anarhiei, ca premisa esentiala a stabilitatii social-statale. Fidel fara compromisuri acestei conceptii despre ordine ca premisa a progresului, I. G. Duca a manifestat o atitudine constant negativa fata de miscarile ...