Cu dreptate si in numele dreptatii dovedind deplina hotarare, poporul roman si-a desavarsit unitatea sa politica, nationala si statala la sfarsitul primului razboi mondial. A fot un act istoric obiectiv, realizat prin hotararea cu caracter plebiscitar de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Desavarsirea unitatii nationale a fost un deziderat al tuturor romanilor. A insemnat si inseamna de fapt o etapa superioara, obiectiv necesara, a ceea ce se realizasera la 18, un act legitim implinit in deplin consens cu legile obiective ale dezvoltarii societatii moderne.
Constiinta unitatii de neam, cultivata in evul mediu prin condeiul cronicarilor de peste munti sau a reprezentantilor Scolii Ardelene dincoace de Carpati, prin scolile romanesti de toate gradele si institutii de cultura ale romanilor, prin intermediul presei si al cartii in general, cunoaste treptat saltul calitativ ce o transforma la scara de masa, in dorinta colectiva a realizarii deplinei unitati nationle. Desavarsirea statului national unitar romanesc semnifica astfel implinirea unui mare ideal, un mare ideal al generatiei de la 1918 si deopotriva al generatiilor inaintase, de la 1848, 1859, al generatiilor de mai inainte.
Poporul roman n-a batut niciodata in istoria sa la portile niciunui alt neam cu gand de razboi. Si-a aparat doar dintotdeauna portile cetatilor fie ele ale Sarmizegetuzei ori ale Bihariei, ale Sucevei sau Targovistei. A facut din trupul sau zid spre a le pazi, spre a apara fiinta nationala si pamantul Romaniei. Ita de ce in istoria Romaniei nu au existat nici pete albe nici pete negre.
Desavarsirea unitatii de stat devenise la inceputul veacului al xx-lea, pentru tot poporul roman, o conditie esentiala a dezvoltarii sale sub raport economic, social si politic. Se apropia vremea in care natiunea romana, unita in cuget si simtiri dintotdeauna, trebuia sa paseasca pe un drum comun de faurire a vietii sale, pe un drum lipsit de granitele politice, arbitrar asezate de prea multa vreme si fara voia romanilor, intre fiii poporului roman.
Desavarsirea unitatii nationale, politice si statale de la 1 Decembrie 1918, ce s-a constituit intr-un moment istoric de mari dimensiuni, una dintre pietrele fundamentale asezate la temelia Romaniei moderne a fost, prin gandire si actiune, opera intregului popor roman.
Un loc de frunte in pregatirea lui 1 Decembrie au ocupat carturarii in randul carora s-a numarat in vremea apropiata Marii Uniri, Nicolae Iorga, istoricul ce a sintetizat prin scrisul sau intreaga sete de libertate si de unire ce a animat intregul popor.
Calator in Tara Ardealului -cum deseori ii placea sa spuna pamantului romanesc de dincoace de munti cu popasuri staruitoare in casele oamenilor de aici si in asezamintele lor de culturaIorga este istoriograful lor, asa cum este si al tuturor romanilor. El a infatisat de fiecare data frumusetile tuturor locurilor romanesti, bogatiile sufletesti ale muntenilorsi moldovenilor, ale ardelenilor si bucovinenilor si mai ales dorinta lor de unire cu ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
