Formarea statelor medievale Romanești

Formarea statelor medievale romanesti este un proces istoric care se deruleaza incepand cu secolul al VIII-lea si sfarsind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din tarile medievale romane se emancipeaza treptat de stapanirea imparatiilor sau regatelor vecine, si care se incheie cu intemeierea voievodatelor istorice romanesti: Tara Romaneasca si Moldova.

Formarea acestor state a fost influentata de mai multi factori, dintre care:

1.Interni:

-viata economica prosper

-cresterea demografica semnificativa

-Autonomiile existente in secolele IX-XIII erau in pericol de a fi anihilate de catre ungurii instalati in Panonia si de catre Imperiul Bizantin

2.Externi:

-eliminarea Hoardei de Aur

-invaziile cumanilor si tatarilor

-raportul cu ungurii, ale caror atacuri spre Vest au fost oprite in 955 de catre Otto I. Actiunile lor se vor indrepta spre Est, iar cucerirea Transilvaniei se incheie in secolul al XIII-lea

Formarea Tarii Romanesti

Potrivit traditiei istorice care a circulat pana in secolul al XVII-lea, evenimentele din Fagaras l-au determinat pe voievodul Radu Negru sa treaca Carpatii si sa se instaleze la Campulung, sediul unei comunitati catolice formate din sasi si unguri. Descalecatul (termen utilizat de cronicari pentru intemeierea statelor medievale) la Campulung este urmat de treptata unire a formatiunilor politice existente in jurul ,,descalecatorului".

Procesul de constituire a statului medieval Tara Romaneasca s-a desfasurat in 2 etape:

Prima etapa:

1277-1279 odata cu moartea lui Seneslau, Litovoi, voievod din zona Olteniei, ocupa voievodatul sau si cnezatele lui Ioan si Farcas, refuzand sa mai dea tribut ungurilor, dar este ucis in lupta, iar fratele sau, Barbat,este luat prizonier. Pentru rascumpararea acestuia,a fost platita o suma importanta de bani, fapt care demonstreaza dezvoltarea economica a provinciei. Basarab I, nepotul lui Barbat, este considerat intemeietorul Tarii Romanesti, deoarece este cel care uneste aproape toate formatiunile din Oltenia si Muntenia si refuza sa mai plateasca tribut ungurilor. Basarab I este mentionat in izvoarele istorice cu titlul de "mare voievod si domn". Stapanirea asupra Banatului de catre Severin, l-a adus pe Basarab I in conflict cu regalitatea maghiara. In 1330, a avut loc batalia decisiva cand, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou porneste din Timisoara o campanie impotriva lui Basarab, ajungand la Severin si apoi la Curtea de Arges. In drum spre casa, intr-o stramtoare din munti, numita Posada, (locul exact nu a fost identificat) armata maghiara a fost inconjurata si infranta de oastea romana. Carol Robert a fugit in Ungaria deghizat in hainele unei slugi de-ale sale.

A doua etapa:

S-a desfasurat sub urmasii lui Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), cel care a intemeiat prima mitropolie a Tarii Romanesti, cu sediul la Curtea de Arges(1359) si Vladislav Vlaicu(1364-1377), cel care a creat cancelaria domnesca, a batut moneda proprie si a infiintat o a doua mitropolie ortodoxa cu sediul la Severin.

Un rol important il are si urmasul lui Basarab I, Nicolae Alexandru (1352-1364) care, din 1359, isi ia titlul de ,,domn autocrat" (de sine statator) si intemeiaza Mitropolia Ungro-Vlahiei, cu sediul la Curtea de Arges (sub autoritatea directa a Patriarhiei Constantinopolului). Fiul sau, Vladislav I (Vlaicu-Voda), (1364-1376) reuseste sa depaseasca cu pricepere conflictele politice, religioase si militare cu regele Ludovic I: respinge un prin atac otoman la Dunarea de Jos si organizeaza institutiile civile si ecleziastice ale statului. Vladislav I isi ia titlul ,,Io, Vladislav, mare voievod, domn si singur stapanitor a toata Ungrovlahia".

Asadar, se reconfirma statutul de sine statator al Tarii Romanesti.