Egiptul în timpul faraonilor

Civilizatia egipteana veche a existat aproape 3000 de ani aparent intr-o forma neschimbata, lasand mostenire capodopere arhitecturale monumentale si comori fabuloase. Piramidele, Sfinxul si mormantui lui Tutankamon sunt admirate si azi de intreaga lume.

In Egipt a luat nastere a doua mare cultura a istoriei. A aparut in valea Nilului cu cateva secole dupa ce s-a constituit civilizatia sumeriana in Mesopotamia, acesta avand o influenta foarte mare asupra dezvoltarii civilizatiei egiptene la inceputurile ei. Desi Mesopotamia era deschisa oamenilor si ideilor noi, Egiptul era caracterizat de o anumita izolare. Aparat de desert, Egiptul era la o distanta suficienta de tulburarile Orientului Apropiat.

Dupa ce s-a constituit civilizatia egipteana s-a dovedit a fi destul de stabila, conservatoare si longeviva. Egiptul a fost foarte putin influentat de tarile vecine si pana la epoca finala a influentat prea putin lumea din afara granifelor. Desi au existat schimbari in viata tarii, acestea au fost atat de lente, incat popoarele antice vedeau Egiptul ca o societate misterioasa, fara varsta.

Un istoric grec a denumit foarte inspirat Egiptul, ca Darul Nilului. Locurile propice asezarii oamenilor erau pe malurile fluviului Nil care parcurge sute de kilometrii prin desert, iar in final se ramifica, varsandu-se in Marea Mediterana printr-o delta.

Spre deosebire de alte rauri, Nilul se revarsa si se retrage anual, lasand in urma un sol foarte bogat, fertil, astfel incat cei care au trait acolo, au putut construi un sistem de irigare bine proiectat. Rezultatul era un pamant incredibil de roditor care hranea nu numai agricultorii, caci din surplus a intretinut si restul societatii stratificate pe multe nivele.

Primele izvoare scrise ale istoriei Egiptului dateaza din 3000 i. e. n., din vremea cand Menes sau Narmer, regele Egiptului de Sus (de Sud), prin cucerirea Egiptului de Jos (Delta) a unit cele doua state. Aceasta uniune, cu exceptia unor perioade scurte, a ramas aproape intacta timp de mai multe milenii. S-au succedat 33 de dinastii. Intemeietorul primei dinastii a fost Menes, iar regina ultimei dinastii Cleopatra, care s-a sinucis aproximativ in 30 i. e. n. lasandu-se muscata de un sarpe veninos, aspida.

Periodizarea este modul cel mai potrivit prin care putem vedea istoria Egiptului Antic in ansamblu. Perioadele cu o stabilitate durabila sunt denumite: Era Antica, Centrala si Noua a Imperiului, care sunt delimitate de prima si a doua perioada de tranzitie. Pe parcursul acestora tara a fost slabita si zguduita de razboi civil si ocupatie straina. Intervalul de timp al domniei primelor doua dinastii, perioada dintre anii 3000 i. e. n. - 2600 i. e. n. este cunoscut ca Epoca Antica, epoca premergatoare Erei Antice a Imperiului. Chiar si in perioada aceasta timpurie sunt deja concretizate anumite carac-teristici constante ale civilizatiei antice. Regele este deja privit ca un zeu, desi denumirea de faraon, care inseamna Casa mare, s-a raspandit ...