Dezvoltarea artileriei antiaeriene în perioada interbelică

Principalele masuri in plan organizatoric in anii 20- 29 In noua sa configuratie geografica, faurita prin mari sacrificii umane si 1919, regele Ferdinand a emis un decret privind organizarea fortelor armate in teritoriile reunite, document ce avea sa impulsioneze evolutia de ansamblu a le strategice si principiile de intrebuintare a fortelor armate. Totodata, au aparut sau au fost consacrate arme noi impuse de cerintele mereu sporite ale ducerii razboiului. Dintre acestea aviatia a avut cea mai rapida ascensiune. Franta, an de an imbunatatite, treptat categoriile de avioane s-au diversificat, iar posibilitatile de actiune au crescut in mod corespunzator. Productia de aeronave destinate armatelor a crescut tot mai mult, o pondere insemnata (40-50%) detinand-o avioanele de bombardament la care accentul s-a pus pe: -marirea bazei de actiune -marirea posibilitatilor de armare -precizia exexcutarii loviturilor din aer Si posibilitatile aviatiei de vanatoare au fost substantial ridicate, ajungandu-se, in deceniul trecut la crearea unor aparate ce dezvoltau o viteza de 600-700km/h, evoluau la o inaltime de 10. 000-12. 000m si la o distanta de 700-4000km. La sfarsitul primului razboi mondial, artileria antiaeriana romana a ramas cu denumirea de Divizionul de artilerie antiaeriana, avand in inzestrare urmatorul arsenal: -74 tunuri de 75mm -81 tunuri de 57mm -8 tunuri de 76, 2mm pe auto -23 mitraliere -12 proiectoare In toata aceasta perioada, care a urmat sfarsitului primului razboi mondial, artile- ria antiaeriana nu a cunoscut o evolutie spectaculoasa. Cel mai mare castig pt dezvoltarea ulterioara a acestei arme l-au constituit studiile si lucrarile elaborate de unii ofiteri atasati domeniului apararii antiaeriene si constienti de importanta problematicii pt apararea nationala. Un exemplu sugestiv este lt-col Gh Popescu prin studiul Conceptia de aparare antiaeriana a teritoriului si a trupelor de uscat. In memoriul ce insotea studiul sau, Popescu justifica, folosind argumente specific elaborate, necesitatea apararii antiaeriene pt intragul teritoriu si pt toate tipurile de obiective care impuneau apararea impotriva loviturilor din aer. Cum era si firesc, autorul a pornit de la analiza adversarului strain, ale carui mijloace evoluau intr-un ritm nemaiintalnit pana atunci.

Aratand ca aviatia a luat o atat de mare dezvoltare si ca intrebuintarea ei pe campul de lupta a devenit atat de eficace, incat nimic nu mai poate ramane neobservat si nebombardat, autorul enumera toate tipurile de obiective ce pot fi cercetate si lovite din aer, propunand astfel ca apararea acestora sa se faca cu aviatia amica, dar mai ales cu mijloacele de aparare antiaeriena. In acest sens avand in vedere nevoile de aparare impotriva atacurilor aeriene s-a aratat ca aceste mijloace trebuie organizate in 3 componente astfel: -apararea antiaeriana a frontului -apararea antiaeriana a coloanelor in ...