Costumul burghez olandez, costumul în stilul classic francez

Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice, seci, triunghiulare ale costumului spaniol.

Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline. Costumul punea in valoare virtutile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul, esarfa-pelerinaacoperind decolteul, sortul indicand activitatea domestica.

Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral.

Camasa era vizibila la guler si mansete, gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina plata din panza transparenta. Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut, cu slituri, deseori stranse la cot cu doyua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii.

Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma. Peste fusta de dedesupt era imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana.

Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par.

Costumul in stilul classic francez Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca si a aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si mai confortabile. Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale salilor, era obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase, marcand gesturi largi-cu mana eventual sprijinita de baston. Eleganta liniilor usor curbate ale siluetei era realizata prin croiala. Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele dobandind stralucire prin tesaturile lucioase, matase si fir.

Materialele folosite areu catifeaua si dantela in mop special.

Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca enorma, leonine, din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era inlocuitra cu un turban sau cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand tricorn si era impodobita cu pana mica de strut.

Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela. Spre a nu fi acoperit de peruca, gulerul a fost adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o bijuterie. Cravata a aparut la sfarsitul secolului al XVII lea.

In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura montanta, tocuri, trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei sferturi. Atitudinea obisnuita era usor aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune.

Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa atarne. Caracteristic era un pliseu din panza si dantela apretata ...