Cosmogonia Vedică

intelese ca stiinta a cunoasterii supreme, cele patru colectii de Vede indiene reprezinta, prin insasi etimologia cuvantului (*vid = a vedea), viziuni interioare, sau, potrivit formulei lui Louis Renou, arhive de experiente de unire cu divinul (cf. Henri de la Bastide: Patru calatorii in inima civilizatiilor, ed. rom. 1994, p. 95), a caror arborescenta metafizica intortocheata, adesea contradictorie, corespunde cu definitia hinduismului ca jungla: spatiu vital multiplu, necreat de vreo persoana anume, ci existand dintotdeauna, ca temei al vietii, in care cineva nu poate intra (initia) de unul singur, ci doar dus de mana, ghidat de catre un maestru spiritual (guru). Vedele se impart in patru grupe de texte: Rig-Veda (Veda strofelor), Yajur-Veda (Veda formulelor sacrificiale), Sama-Veda (Veda melodiilor sacrificiale si Atharva-Veda (Veda descantecelor magice). Aceste patru arhive apartin palierului shruti (ascultare) al stiintei sacre, ceea ce inseamna ca ele nu deriva de la vreo persoana anume (zeu sau intelept originar), ci exista dintotdeauna, ca ipostazieri de sine ale Absolutului (Brahman), care se rostuieste si se autodistruge periodic pentru a se regenera cu fiecare mare ciclu temporal cosmic (v. mai jos). Ascultarea (shruti) indica faptul ca insusirea Vedelor presupune stabilirea unei rezonante cosmice intre text si cel ce il asculta, prin cresterea spre infinit a fiintei inteleptului. Spre deosebire de mentalitatea europeana, unde cunoasterea este indeobste asociata cu forme spirituale de retractilitate (singuratate, chilie, adancirea solitara in sine etc), in comportamentul vedic cunoasterea este legata de expansiune si incandescenta cosmica: cunoscand Vedele, ascultandu-le, inteleptul rishi isi deschide generos fiinta catre imensitatea universala a revelatiei, radacina *BHR a cuvantului Brahman (Absolut) insemnand si el crestere, sporire. (in Budismul de mai tarziu, sensul expansiunii cosmice infinite este ilustrat de marimile considerabile ale statuilor lui Buddha din grote sau temple: el este Tot, ocupa intreg spatiul si timpul lumii, care il cuprind si pe care le cuprinde in el insusi.) In logica Vedelor, cunoasterea suprema presupune o inchidere care se deschide, revelatia interioara a inteleptului fiind pregatita de autosacrificiul prin care el se distruge pe sine pentru a se uni cu Sinele universal absolut (Brahman). Asadar, intreaga logica vedica e dominata de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrala a fricii de moarte si la prezentarea mortii ca apoteoza necesara, ceea ce explica, in ultima instanta, atat cosmogonia autosacrificiala a omului cosmic Purusha, cat si binecunoscuta formula a transmigratiei sufletelor.

Arhiva (samhita) Rig-Veda reprezinta o culegere de 1028 de incantatii sau imnuri (sukta = lucruri bine spuse), structurate in mai bine de 1000 de strofe (ric, radacina de la care vine si numele). Prin traditie, articularea primelor Vede ...