Transformarile economice, sociale, politice si culturale produse in timpul Renasterii nu puteau lasa neschimbata pozitia spirituala si materiala a Bisericii. Consolidarea statului modern, independenta monarhiilor moderne erau incompatibile cu imunitatea bisericii catolice.
Timp de sute de ani, dogmele bisericesti ramasesera neschimbate, iar papalitatea castigase din ce in ce mai multa putere. Dupa ce si-a atins insa apogeul in sec. al XIII-lea, degradarea morala a clerului a inceput sa-si spuna cuvantul, Biserica indreptandu-se in mod inevitabil catre declin.
Fastul preotilor, care odinioara impresiona, acum a inceput sa ii dezguste pe saracii bolnavi si muritori de foame. Sumele tot mai mari cerute de Biserica au starnit nemultumire in randul negustorilor, care nu mai erau dispusi sa isi imparta profitul cu clerul. Exploatarea credinciosilor in scopul obtinerii de venituri din venerarea numeroaselor asa-zise relicve, iertarea pacatelor in schimbul unor sume considerabile (indulgentele), au dus incetul cu incetul la pierderea credibilitatii oamenilor bisericii. Prestigiul a scazut si mai mult cand insusi papa, trimisul lui Dumnezeu pe pamant, incalca in mod flagrant preceptele crestine, participand la razboaie, ducand o viata imorala si punand banul si propria bunastare mai presus de orice.
Societatea occidentala a inceputului de secol XVI ajunsese intr-atat de dezvoltata, incat se simtea stanjenita de situatia privilegiata a Bisericii, de imensele ei bogatii, de autoritatea ei spirituala. Contradictia dintre suveranitatea statului modern si pretentiile Bisericii la stapanirea universala, dintre aspiratiile noilor clase sociale si privilegiile clerului, dintre noua conceptie umanista despre om si natura si ascetismul medieval, au dus la necesitatea unei schimbari, iar aceasta schimbare, dorita de teoreticieni umanisti precum Wyclif sau Hus, a fost pusa in practica de Martin Luther. Acesta a creat o doctrina noua, bazata pe Scriptura si care sustinea ca numai credinta este suficienta pentru mantuire.
Incepand din anii 1520, Luther a castigat numerosi adepti, din Germania pana in tarile scandinave. Incidentele politice au conferit insa instabilitate comunitatii luterane: pentru a castiga sprijinul principilor, Luther s-a opus revoltelor taranesti, fapt ce i-a atras antipatia maselor. O umbra a inceput sa planeze asupra noii Reforme, pana cand un alt nume s-a facut cunoscut: Calvin.
Jean Calvin s-a nascut in oraselul Noyon, din Picardia, Franta, in 1509. Provenea dintr-o familie de burghezi care evoluase destul de rapid pe scara sociala: bunicul sau fusese barcagiu, dar tatal, Gerard Cauvin, sau Calvin, era functionar si avocat al Bisericii, apoi procuror al Capitolului catedral, casatorit cu fata unui consilier municipal. Cum se intampla adesea in astfel de familii, tatal le-a impus fiilor cariere care sa le asigure ascensiunea sociala; cel de-al doilea fiu, Jean, a fost destinat stiintelor umaniste. Invatacel clerical in orasul ...
- Andrei Otetea, ,,Renasterea si reforma", editura Stiintifica, Bucuresti, 1968
- Michael Mullett, ,,Calvin", editura Artemis, Bucuresti, 2003
- Ovidiu Drimba, ,,Istoria culturii si civilizatiei", ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990
- Jules Michelet, ,,Istoria Frantei", ed. Minerva, Bucuresti, 1973
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.