Secolul al XVII-lea a fost bogat in evenimente pentru Anglia. Opozitia dintre rege si Parlament a declansat revolutia burgheza de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart si proclamarea republicii.
Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicana la dictatura Protectoratului si Restauratia Stuartilor. Perioada a fost dominata de dispute politice si formarea primelor partide parlamentare, dar si de adoptarea unor importatnte legi care, impreuna cu Declaratia drepturilor din 1689, pun bazele monarhiei constitutionale.
Revolutia engleza
Organizarea politica a Angliei. Petitia dreptului
In 1603, la moartea Elisabetei I, tronul englez a revenit regelui Scotiei, Iacob I Stuart. Ocuparea tronului de catre Stuarti aducea modificari importante in Anglia, unde Tudorii guvernasera ca monarhi absoluti, gratie abilitatii si personalitatii lor. Stuartii urmareau instaurarea unui absolutism de drept, ceea ce contravenea realitatilor politice din Anglia, unde Parlamentul - format din Camera Comunelor si Camera Lorzilor - impartea puterea cu monarhia.
Atat Icob I, cat si fiul sau, Carol I (1625-1649), au incercat sa guverneze fara a convoca parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai carui membri ii numeau sau revocau dupa bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamatii regale si exercitau puterea juridica prin Camera Instelata si Curtea Inaltei Comisiuni. Stuartii agreau catolicismul intr-o tara anglicana, unde se dezvoltase miscarea numita puritanism care urmarea inlaturarea oricarei ramasite a catolicismului. Presbiterianismul - un curent al puritanismului - devenise confesiune dominanta in Scotia.
S-a conturat astfel o puternica opozitie parlamentara impotriva Stuartilor: inca din 1604 fusese votata Apologia Camerei Comunelor, in care se arata regelui ca el guverneaza doar impreuna cu Parlamentul, ce are insemnate privilegii, deoarece semnifica "libertatile innascute ale poporului englez"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
