Alexandru cel Mare

1. Copilaria lui Alexandru

In anul 356 i.e.n., pe 20 iulie, s-a nascut in palatul rezidential al primilor regi ai Macedoniei fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei; mama sa, Olympia,care era fiica regelui Epirului, Neoptolemos.

Inca de la nastere, legenda si-a pus amprenta asupra lui Alexandru. Astfel, se spune ca el ar fi venit pe lume in ziua in care a ars templul lui Artemis din Efes, iar magii aflati la fata locului ar fi afirmat ca venise pe lume flagelul cel mai de temut pentru Asia. Se mai povesteste ca in timpul nasterii sale: "... doua acvile s-au coborat pe acoperisul palatului, semn ca acest copil va domni intr-o zi peste doua imperii...", dar si ca, noua luni mai devreme, Filip ar fi surprins intalnirea amoroasa a lui Zeus, sub forma unui sarpe, cu regina Olympia.

La sapte ani, copilul este incredintat spre a fi educat austerului si puritanului Leonida, ruda cu Olympia, si unei cohorte de preceptori. Micul Alexandru creste in spiritul mitului referitor la genealogia sa legendara, el fiind fiul mistic al lui Zeus.

In compania viitorilor paji din familiile aristocratice, copilul invata luptele, auncarea cu lancea, salturile, poezia, muzica. Mai tarziu, va deprinde scrisul si matematica, precum si traditiile familiale si aristocratice. Astfel, invata cum stramosul sau, Alexandru I, le-a adus persilor tribut de pamant si apa, cum a fost acesta constrans sa isi sileasca armatele sa lupte impotriva fratilor eleni, cum templele si mormintele le-au fost profanate de persi. Alexandru a crescut cu gandul de a razbuna jignirea adusa stramosilor sai. Asa se face ca, in ziua in care solii persi au sosit la palat, au fost uimiti de intrebarile extrem de pertinente ale copilului.

Mama sa, initiata in cultul secret al lui Orfeu si Dionysos din Samothrace, ii va oferi o educatie religioasa si mistica demna de un mare preot.

In adolescenta, Alexandru deprinde totodata echitatia si arta de a ingriji caii. Se spune ca la curtea lui Filip a fost adus un cal numit Bucefal, pe care stapanul lui voia sa il vanda pe treisprezece talanti. Calul fiind salbatic, de nestapanit, Filip nu a vrut sa-l cumpere. Tanarul Alexandru s-a angajat sa il incalece, si, sub privirile ingrijorate si uimite ale tatalui sau si ale curtenilor, a reusit sa-l struneasca, fapt care l-a determinat pe regele Filip sa exclame ca Macedonia este prea mica pentru cineva cu asemenea merite. Din acest moment, Filip decide sa-l educe ca pe un viitor rege si razboinic.

Intre anii 343 si 340 i.e.n., regele se intereseaza direct de educatia lui Alexandru, incredintandu-l unei Academii la conducerea careia il va aduce pe filosoful grec Aristotel. Filosoful ajunsese la o definitie a esentei omului, care presupunea o anumita afinitate intre greci si barbari. Un orator ca Socrate, propovaduia, dimpotriva, elenizarea fortata a non-grecilor prin recucerirea Asiei. Alti ganditori, cum ar fi atenianul Demostene, devenisera aparatorii vechii conceptii a cetatii-stat, mica unitate independenta, aparandu-si cu incrancenare drepturile pe un teritoriu restrans la partea care putea fi aparata, rareori mai mare decat un departament francez din zilele noastre.

2. Ascensiunea Macedoniei

In anul 340 i.e.n., regele ii cere fiului sau, pe atunci in varsta de saispezece ani, sa-l insoteasca la asediul din Perinth, pentru a-l invata arta si problemele razboiului, ca si meseria de soldat. Apoi il trimite in Macedonia; detinand functia de regent, Alexandru are sarcina de a mentine loialitatea poporului in aceste momente de cumpana pentru rege. Inconjurat de consilieri experimentati precum Antipater, invata modul de functionare a statului si se pregateste pentru a conduce o natiune.

Tanarul regent primeste mai intai la Pella o solie a persilor care dorea sa rezolve in mod pacifist problema coloniilor grecesti din Perinth si Byzantion.

Cand moesii, triburi de traci ce traiau in valea superioara a raului Strimon (astazi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se revolta, Alexandru decide sa porneasca intr-o expeditie de pedepsire a razvratitilor. Aceasta va lua sfarsit in anul 339, prin cucerirea si distrugerea principalului oras al moesilor, prin vinderea ca sclavi a conducatorilor barbari si prin instalarea unei garnizoane intr-un post colonial numit Alexandria, sau Alexandropolis (undeva intre orasele Strake Dimitrov si Sofia din Bulgaria de astazi). Aceasta expeditie l-a transformat pe tanarul regent intr-un razboinic experimentat si un idol pentru oamenii sai.

Putin mai tarziu, Alexandru il intalneste pe tatal sau in nord, pentru a-l escorta la revenirea din Scitia. Pe drumul de intoarcere, traversand tinuturile moesilor, coloana macedoneana cade intr-o ambuscada pusa la cale de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip piere rapus de o lance care il va rani si pe rege. Alexandru sare in ajutorul tatalui sau si il salveaza. Intoarcerea la Pella este triumfala. Alexandru reprezinta acum noua speranta a poporului.