1.TERORISMUL (generalitati)
Terorismul nu este un fenomen nou . Este foarte vechi , a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia. De-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de nivelul de civilizaţie pe care a ajuns omenirea. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.
Terorismul este acelaşi de sute de ani . Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca şi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omenirii şi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru care-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu uite că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace. Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, al pedepsirii cu orice preţ, al purificării prin ucidere şi prin distrugere. Acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat şi analizat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele si i-ai taia radacinile.
2.PROFILUL PSIHOLOGIC AL TERORISTULUI
Cercetarea complex a fenomenului terorist sub toate aspectele sale, deschide perspectivele explicării ştiinţifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant, permiţând ofundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate în direcţia prevenirii şi combaterii tuturor actelor teroriste.Teroristul face parte din categoria infractorilor de profesie, adică din categoria acelora,care îşi dedică întreaga existenţă,activităţilor infracţionale. De obicei aceştia debutează ca infractori încă de la vârste fragede, fiind ulterior racolaţi de către unii membri ai crimei organizate. El va fi instruit de către grupările teroriste, formându-i-se deprinderi şi abilităţi tehnice de înalt specialist, devenind capabil să-şi îndeplinească misiunea întocmai indicaţiilor primite, evitând depistarea lui. Dacă aceasta totuşi are loc, el va fi pregătit pentru anchetă şi judecată.Prin actele şi mijloacele pe care şi le propun, prin valorile ideologice sub care acţionează,cât şi prin modul de recrutare, selecţionare, instruire şi antrenament, în grupurile teroriste nu pot intra şi rezista orice fel de persoane, ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităţii.Sub aspect aptitudinal, teroriştii sunt persoane bine dotate fizic şi intelectual, rezistente la condiţii dificile de viaţă şi la un antrenament dur. Definitorii pentru profilul lor caracterial şi volitiv sunt curajul, stăpânirea de sine, tenacitatea şi cruzimea, fiind apţi pentru orice act de agresiune şi gata de orice risc. Aceste trăsături sunt potenţate şi dezvoltate prin antrenamente specifice şi prin procesul de îndoctrinare ideologică sau religioasă care urmăreşte fanatizare ateroristului, “câştigarea” lui totală pentru cauza grupului, asociată cu rezistenţa la orice presiuni morale, afective sau logice.
Din punct de vedere motivaţional există următoarele tipuri psihologice de terorişti:
Răzbunătorul
-acţionează sub impulsul determinant al dorinţei de revanşă pentru unafront personal primit anterior, victima actului terorist urmând “să plătească” cu viaţa saulibertatea pentru gestul prin care l-a lezat pe terorist sau ideile acestuia.
Infractorul de drept comun
-urmăreşte satisfacerea prin actul violent respectiv, a unor interese de cele mai multe ori materiale. Această satisfacere se poate realiza fie imediat, prindeposedarea victimei de bunurile existente asupra ei, fie într-un timp mai îndelungat, prin formularea unor pretenţii faţă de familia victimei, procedeu folosit mai ales în cazul răpirilor de persoane.
Criminalul plătit
-acţionează la indicaţia şi cu sprijinul financiar şi material al unor organizaţii teroriste, având drept obiectiv suprimarea vieţii unor personalităţi politice sau militare care se opun intereselor organizaţiei teroriste respective. De regulă, sunt profesionişti de înaltă clasă, cunoscători ai mai multor limbi străine, mari maeştri în arta deghizării şi cu calităţi psihice şi fizice deosebite, ceea ce le permite să se angajeze în acţiuni foarte riscante.
Bolnavul mintal
-acţionează, în toate cazurile, împins de ideea fixă de a asasina, idée ce îşi găseşte explicaţia în dereglarea psihică a ucigaşului (Pamfil, 1974). O particularitate a acestui tip de terorist este aceea că el nu îşi alege întotdeauna victimele, ci acţionează dintr-un impuls maladiv, iraţional. Nu toţi bolnavii mintal pot fi terorişti.
Fanaticul religios
-acţionează violent din prejudecată, considerând că este chemat deforţa divină să apere ideile şi concepţiile religioase al căror adept este, victima fiind duşmanul de moarte al acestor idei. De regulă, teroristul fanatic religios este structurat psihic încă din copilăriepe această linie, fiind educat în spiritul fanatismului religios şi al violenţei.
Martirul naţional
-are drept motivaţie “sacrificiul pentru o cauză măreaţă şi dreaptă, deinteres naţional”. Acesta va atenta la viaţa şi integritatea fizică a acelor personalităţi care, după opinia sa, constituie obstacole în calea promovării intereselor naţionale sau a grupului etnic din care face el parte.
Protestatarul politic
-are o motivaţie asemănătoare cu cea a martirului naţional, dar cu o evidentă tentă politică.
Aventurierul
-acţionează din spirit de aventură şi bravură greşit înţelese, sperând caprin acţiunea sa, opinia publică îi va reţine numele şi că astfel, va intra în conştiinţa omenirii(McKnight, 1974)
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
