Primul Război Mondial

Primul Război Mondial a fost numit „Primul Război total al omenirii”. În cele ce urmează vom încerca să vă convingem că dura carxacterizare este un trist adevăr.

La începutul secolului XX statele din Europa se aflau majoritatea sub conducerea unor monarhii care erau înrudite între ele. O stare de antipatie exista de mai multă vreme între statele acestea. Se pare că monarhii lor erau totuşi o familie relativ unită mai ales datorită reginei Victoria a Angliei care era considerată un fel de „bunică” a tuturor. Dar după moartea acesteia relaţiile dintre aceştia au început să fie subordonate relaţiilor dintre popoarele pe care le conduceau. Totuşi existau şi excepţii: Franţa spre exemplu era o Republică.

La acest început de veac s-au conturat două mari blocuri armate: Antanta şi Puterile Centrale. Cea dintâi formaţiune a fost alcătuită prin voinţa cancelarului Bismarck al Germaniei şi era alcătuită din Germania, Austro-Ungaria şi Imperiul Ţarist. După războaiele balcanice însă Imperiul Ţarist se retrage din alianţă nefiind mulţumită de poziţia Germaniei de la tratativele de pace de la sfârşitul războiului. Locul îi va fi luat de Italia iar alianţa va primi numele de Puterile Centrale referirea făcându-se la faptul că cele trei state ocupau tot centrul Europei. Imperiul Ţarist a început să atragă atenţia restului Europei asupra formării acestei alianţe prea puternică împotriva oricărui alt stat care i s-ar fi împotrivit de unul singur. Rezultatul a fost formarea Triplei Înţelegeri sau Antanta alcătuită din Imperiul Ţarist, Franţa şi Marea Britanie. România avea o alianţă secretă cu Puterile Centrale dar în final va purta războiul alături de Antanta pentru a-şi elibera fraţii din Transilvania. Ulterior Italia se va alătura şi ea Antantei pentru a-şi elibera teritoriile aflate sub guvernarea Imperiului Austro-ungar. Bulgaria şi Imperiul Otoman se vor alătura Puterilor Centrale şi Serbia Antantei. Spania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Elveţia şi Suedia vor rămâne neutre faţă de noile mişcări din Europa.

Starea de război plutea în Europa deşi exista şi un puternic curent pacifist pentru a cărui dovadă putem aduce crearea premiului Nobel pentru pace. Exista o cursă a înarmărilor între marile puteri şi alianţe. Coloniile erau şi ele pregătite pentru conflict. Japonia se aliază şi ea cu Antanta. În Europa Marile Puteri aveau fiecare câte un interes pentru începerea războiului. Franţa dorea să-şi recupereze Alsacia şi Lorena, Germania şi Austro-Ungaria aveau tendinţe expansioniste în politica lor la fel ca şi Bulgaria şi Imperiul Otoman. Imperiul Ţarist dorea să-şi extindă graniţele înspre Imperiul Otoman şi înspre Austro-Ungaria iar Marea Britanie să-şi apere teritoriile şi coloniile în cazul unui război.

Se poate observa că situaţia era aşadar foarte tensionată şi cu toate acesta echilibrul şi starea de pace tensionată s-a păstrat până în 1914. O cauză ar putea fi alcătuirea alianţelor. Englezii de rând şi germanii spre exemplu nu puteau înţelege cum dintr-o dată sunt în război unii cu alţii când ei fuseseră aliaţi tradiţionali de atât de multă vreme. Starea era cu atât mai bulversantă pentru englezi care se vedeau aliaţii Franţei, ţara care le fusese inamică încă de la procesul acesteia de formare. Apoi comerţul dintre state era totuşi foarte profitabil. Fiecare stat al Antantei avea legături multiple de comerţ cu statele Puterilor Centrale şi relaţia era valabilă şi pentru statele Puterilor Centrale. Comerţul era practicat însă mai ales de către oamenii marilor trusturi şi marilor bănci. Celor care conduceau financiar statele nu celor care conduceau statele în mod concret. Bineînţeles că această clasă dominantă a lumii putea să întârzie războiul dar nu ar fi putut împiedica producerea lui care ajunsese să fie dorită nu numai de oamenii de stat şi politicienii vremii ci şi de populaţiile de atunci. O mulţime de popoare doreau să se elibereze de sub conduceri străine cum ar fi românii, slovacii, cehii, polonezii şi italienii din nord-estul Italiei. Aceştia au fost obligaţi să lupte împotriva celor de-un sânge cu ei sau să poarte un război pe care nu-l considerau al lor ca şi în cazul cehilor care au trebuit să acţioneze împotriva voinţei lor şi a căror atitudine o vom putea oricând deduce cu uşurinţă din nemuritoarea operă a lui Iaroslav Hasek: Aventurile bravului soldat Svejk.

Iată însă că războiul s-a produs. Acel eveniment aşteptat de toată lumea a cuprins întreaga Europă. Începutul războiului s-a produs sub un pretext care nu va mai avea nici o legătură cu războiul în continuare alta decât de a-l fi pornit.

În Serbia funcţiona o formaţiune numită „Mânuşa Neagră” care îşi recruta membrii din rândurile studenţilor sârbi sau ţăranilor sârbi săraci şi deseori bolnavi de tuberculoză sau alte boli ale vremii. Membrii jurau să-şi elibereze neamul sub orice formă, şi folosind violenţa. Aşa că atunci când au auzit de vizita arhiducelui Franz Ferdinand, prinţul moştenitor al Austro-Ungariei la Sarajevo pentru a verifica starea diviziei armate de aici în iunie 1914, membrii organizaţiei au întrevăzut o ocazie pentru a-şi pune în aplicare o parte a planurilor. Mai mulţi membrii au fost mobilizaţi pentru a avea mai multe şanse de reuşită. Cel care reuşeşte să-i asasineze pe arhiduce şi pe soţia acestuia la 28 iunie 1914 este studentul Gavrilo Princip. Acesta va fi judecat de poporul sârb şi condamnat la moarte doar pentru ca după război trupul să-i fie dezgropat şi reîngropat cu mare fast în locul de unde a tras înspre familia regală, ca un erou al noului stat format Yugoslavia.

Evenimentele s-au precipitat după această întâmplare. Franz Joseph nu a reacţionat prea emoţional. Nu s-au organizat funeralii naţionale şi Austro-Ungaria trimite un ultimatum Serbiei în care îi impune nişte condiţii umilitoare şi de neacceptat. O lună mai târziu la 28 iulie 1914 se declară război Serbiei. Rusia, ca apărătoare a popoarelor balcanice declarat război Austro-Ungariei. Germania, jurată să-şi apere aliatul declară şi ea război Rusiei. Franţa va veni în ajutorul Rusiei declarându-se mobilizarea generală pe 3 august 1914. La 4 august 1914 intră în război şi Anglia.

Fronturile principale s-au conturat deja. Exista un Front de Vest şi unul de Est. Fronturi secundare existau în Grecia, Nord - Vestul Italiei, Caucaz şi mai apoi aliaţii încearcă să creeze un front în Asia Mică la Galipolli şi în sudul Imperiului Otoman.

Iată operaţiunile militare principale din timpul războiului din Europa:

1914