Moartea neagră în evul mediu - cercetarea ciumei

1.Ciuma si cercetarea ciumei

Istoria ciumei a ajuns in ultimii ani in aria de dezbatere a ideologiilor stiitifice.Asocierea nu mai putin istorica cu intrebarile socio-istorice dirctioneaza interesul atre un domeniu de cercetare care , in cauza legaturilor strinse cu medicina stiintifica ,a fost evitat pentru o buna perioda de timp.Notiunile deja mentionate de rupture si discontinuiitati , precum si influenta desconstructivismului , creaza imaginea unor distantari mai mult sau mai putin normale , care se repeat in aceeasi maniera , a unor reprezentari , temeri si reatii individuale si collective aproape identice care insotesc epidemia.

In cazul descrierilor epidemiilor din Antichite cum este ciuma lui Tucidide , exista de multa vreme un consens cu privire la faptul ca nu este vorba despre epidemii provocate de bacilul Yersinia pestis. Insa unii autori pun sub semnul intrebarii epidemiile de ciuma din Antichitate tirzie,Evu mediu timpuriu si chiar din secolul al XVI-lea.Prin urmare ciuma mentionata in Biblie a fost inteleasa de unii ca ciuma in sensul classic , o teza temerara daca ne gindim la intentia autorului Vechiului Testament si la rolul toposurilor traditionale ale descrieriiepidemiilor. Abcesele au insotit numeroase epidemii, sobolanii si soarecii reprezentind de secole simbolul raului.Intrebarea daca in spatele unor notiuni precum pestis sau magna mortalitas , care din perioada moderna timpurie au fost traduse in limba germana pri Pest , in engleza plague , in franceza si italiana prin peste, nu sunt incluse si alte boli pandemice periculoase aprind cu siguranta spiritele , find imposibil de dat un raspuns sigur.

Asa cum nici un medic bun nu s-ar hazarda sa puna un diagnostic final pe baza unor informatii telefonice ,la fel nici un istoric sau bacteriolog nu ar putea afirma cu toata siguranta ca in cazul Ciumei lui Iustinian din secolol al VI-lea sau al Mortii Negre ,care a infestat Europa intre 1347 si 1352, a fost vorba despre o ciuma adevarata.In special in SUA si in Germania s-au purtat recent dezbateri entuziaste in jurul acestui subiect. Uneori s-a facut dovada unui obiectivism mai degraba proscris al ,,cunostintelor de stiinte natural secundare” . Rezultatele controversate ale biologilor sau ale bacteriologilor , care se ocupau de asemenea de aspectele istorice , au fost evaluate ca date stiintifice si utilizate pentru a ,,dezminti” explicatiile treditionale , insa cel putin la fel de plauzibile. Recent a fost expusa si ipoteza conform careia in Antichitate , Probabil in Mesopotamia au existat anumite epidemii provocate de virusuri inactive pina atunci, care au cauzat mutatia unei gene . Asta a condus la imunizarea impotriva ,,ciumei” si –prin transmiterea genetica –in zilele noastre ar trebui sa ne protejeze impotriva infctiei cu virusul HiV.

In realitate , diagnosticarea retrospective a ciumei ,favorizeaza de pozitivistii din domeniul medical al secolului al XIX-lea si acceptata de istorici specializati in epidemii,pare sa aiba un character pronuntat academic si mult mai putin sensational decit era de asteptat.Fascinante in istoria ciumei au fost de fapt- dupa cum doveesc cercetarile de baza din secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX-lea –implicatiile sociale , police si psiholoice , precum si unele dintre toposurile traditionale de la Tucidide , respective descrierile dramatice ale vietii cotidiene. Din Antichitate pina in perioada timpurie, variola,tifosul, malaria,febra dengue si alte epidemii au fost se pare descriese ca ,,ciuma”. Acest lucru a fost posibil deoarece imaginea finala a bolii-de exemplu hemoptizia, perderea apida in greutate ,ameteala , diareea, abcesele, inflamarea ochilor-era deseori similar.Colapsul sistemului imniar stirneste o simptomatologie mai mult sau mai putin unitara, car duce rapid la moarte. De ademenea , ciuma slabea organimul astfel incit , in momentul in care se raspindea, putea disemina cu usurinta alte boli. Umflarea nodulilor limfatici putea fi interpretata gresit drept ,,ciuma bubonica” , la fel ca si ,,petele negre “ sau hemoragiile interne ale pielii. In mod clar , nu trebuie subestimat empirismul vechilor medici. Dupa cum critica Petrarca, unul dintre cei mai importanti martori literari ai ciumei din Evul Mediu tirziu ,eficienta terapeutica a acestora era minima ,insa capaitatea de diagnosticare era considerabila . Pare indraazneata afirmatia ca nu au putut deosbi maladiile . Aceasta nu exclude faptul ca uneori, nu mai rar decit in zilele noastre ,au fost puse diagnostic fundamental eronate.

Ciuma :istoria mortii negre,Klaus Bergdolt,ALL 2013;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moartea_neagr%C4%83;

http://ru.scribd.com/doc/126431924/Moartea-neagra-ciuma-pdf;

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”