Istoria Secolului XX

PREFATA

Secolul XX este, poate, perioada cea mai densa si accelerata ca derulare a faptelor istorice, contradictorie si complexa, fericita dar si dramatica prin consecintele unor procese si fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social.

Este secolul în care omenirea a invetat/produs cele mai spectaculoase lucruri încât i-au permis omului sa "comprime" timpul si sa, "scurteze" distante pentru a putea pasi pe Luna dar este si secolul în care sute de milioane de oameni au fost victimele razboaielor, revolutiilor, epurarilor etnice sau religioase si a intolerantelor ideologice.

Despre secolul XX Wehudi Menuhin afirma ca "a trezit cele mai mari sperante concepute vreodata de omenire si a distrus toate iluziile si idealurile".

Începuturile dar în egala masura finele acestui veac au marcat profund constiinta contemporanietatii. Nu putini au fost aceia care, în jurul anului 1900, vorbeau de sfârsitul unei perioade numita Belle Epoque si traiau angoasa unui timp ce li se parea ostil. Astazi, celebrul istoric britanic Eric Hobsbawn nu are "nici o îndoiala cu privire la faptul ca la sfârsitul anilor 80 si începutul anilor 90 s-a încheiat o epoca din istoria omenirii si a început alta". Francis Fukuyama este mai categoric decât istoricul englez care afirma ca "nu suntem numai martorii sfârsitului razboi rece sau al încheierii unei anumite perioade a istoriei postbelice ci si ai sfârsitului istoriei ca atare". Am putea conchide ca fascinatia si angoasa secolului XX continua.

Iata doar câteva elemente care conduc nu numia la nevoia de a cunoaste istoria secolului XX ci mai ales la întelegerea cauzelor care au determinat o evolutie sau alta din acest veac, la descifrarea mecanismelor sociale, politice, ideologice, spirituale care sa permita oamenilor sa nu mai repete erorile "de parcurs" în evolutia societatii.

Cartea de fata destinata studentilor care nu si-au facut din istorie o profesie nu-si propune sa dea raspuns la toate întrebarile pe care evolutiile veacului XX le genereaza si nici sa prezinte toate evenimentele care au avut loc în acest timp. Nici nu ar fi posibil. Încearca sa aduca în fata studentului/cititorului pasionat de istorie evenimentele cruciale care au marcat destinul omenirii în aceasta perioada si sa prezinte consecintele, impactul acestora asupra individului si a colectivitatii. Volumul se deschide cu mutatiile care au loc în evolutia societatii la finele secolului XIX si în primii ani ai veacului si cu prezentarea primului razboi mondial.Deceniile de la izbucnirea primei conflagratii mondiale pâna la cea de-a doua mare conflagratie sunt abordate în liniile sale esentiale prin trasarea evolutiilor din plan politic, economic si cultural spiritual. Evenimentul cel mai spectaculos a fost victoria revolutiei bolsevice din octombrie 1917 când parea ca regimul liberal se afla în mare criza si sistemul economic si politic improvizat pe ruinele rurale-euro-asiatice ale foctului imperiu tarist sub numele de socialism era o solutie. Prabusirea socialismului sovietic si consecintele sale enorme au aratat ca acesta nu numai ca n-a fost o solutie, dar a si generat o uriasa zona de incertitudine politica, de instabilitate, haos si razboi civil.

Evenimentele de la jumatatea secolului XX au fost marcate de o alianta temporara si bizara a comunismului cu liberalismul în lupta cu fascismul. Sistemul politic liberal a fost salvat de comunism adica tocmai de regimul pe care dorea sa-l "îngroape". Sunt prezentate în liniile lor esentiale razboiul rece, natura, limitele si deficientele fatale ale "socialismului real", confruntarea sa cu "lumea libera". Nu au fost eludate evolutiile din domeniul culturiisi a civilizatiei universale în acest secol. Daca aceasta carte va contribui la cunoasterea si întelegerea liniilor de continuitate dar si de discontinuitate care au marcat acest veac scopul ei va fi îndeplinit.

Prof.univ.dr. Constantin Hlihor

Bucuresti, iulie 1999

I. MUTATII SI EVOLUTII ÎN LUME LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

1. IMPACUL REVOLUTIEI INDUSTRIALE ASUPRA EVOLUTIEI STATATELOR

Lumea de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul celui urmator a fost marcata de apogeul celei de-a doua revolutie industriale. Progresul industrial s-a reflectat, în primul rând, în aparitia unor noi surse de energie - petrolul si electricitatea - care au condus la dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor electricitatea - care au condus la dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor comprimat ce au practic, timpul si distantele.

Metalurgia si industria chimica au cunoscut o larga diversificare a produselor. Otelul si aluminiu au activizat constructiile de masini. Aeronautica si constructiile navale, îngrasamintele si materialele plastice, matasea artificiala, farmacia etc. au transformat radical modul de viata al oamenilor (7;8). Acest fapt au determinat pe unii analisti "ai duratei lungi a secolului al XIX-lea" sa afirme ca omenirea intrase pe deplin într-o noua faza a dezvoltarii sale - cea specifica, celui de-al doilea val"(l4;33-35).

Concomitent cu procesul de modernizare, economiile statelor au cunoscut si un fenomen de globalizare sub presiunea accelerarii diviziunii sociale a muncii si cresterea retelelor de schimb care legau diferite zone ale lumii (5;11o-111). Pentru prima data comertul mondial a crescut mai repede decât productia, iar investitiile si plasamentele de capital în afara tarii de origine au cunoscut o adevarata "vârsta de aur".

Institutiile economice si financiare si-au modificat în mod esential structura si functiile ca urmare a progresului tehnic, cresterii productiei si deschiderii pietelor spre exterior. Aparitia trusturilor sustinute de banci puternice au dinamizat productia si piata, dar a si falsificat în mod radical jocul concurentei libere si egale care constituia unul din fundamentele capitalismului liberal.

Organizarea si planificarea productiei pe de-o parte, standardizarea pe de alta au impulsionat specialistii si analistii economici sa caute si sa gaseasca noi modele de dezvoltare economica. Altfel spus, caracterul tot mai dinamic al economiilor nationale care reclamau nu truda cu orice pret, ci munca individuala inteligenta a cerut continua sporire a cunostintelor de teorie si practica economica (12;15).