Cultura Bizanțului în secolele VII-XIII

Daca epoca lui Justinian întrunind laolalta atatea calitati si defecte, personalitatea lui Justinian este greu de definit. A fost mai putin bizantin si mai degrabã cel din urma împarat roman. Pentru ca el a urmarit cu tenacitate restaurarea Imperiului Roman, ale carui resturi si le împartisera barbarii. Se socotea suveranul regilor barbari stabiliti pe teritoriul roman. Aceasta a fost cheia de bolta a ; politicii sale externe.A fost primul din împãratii romani care s-a aratat, în vorba si fapta, stapanul absolut al romanilor,dupa cum remarca istoricul Agathias. Ca legiuitor, campion al religiei, cap suprem al bisericii, dea carui vointa depindea totul, Justinian avea o dispozitie naturala pentru controversele religioase, considerabile cunostinte teologice si un real talent pentru oratorie. Lua decizii în materie dedogme.

A fost o vreme de inflorire , atat culturii scrise , cat si artistice , etapa cuprinsa intre 610 si 717 adica perioada heraclida , a fost socotita cea mai sumbra , sub acest aspect din toata istoria Bizantului . Faptul se explica prin situatia politica a imperiului , prima intre expansiunea persona si cea araba , ultima ajungand pana in fata capitalei . Oamenilor le-a ramas putin timp ca sa se dedice culturii , mijloacele lipseau incat ea a devenit aproape un lux , nu intotdeauna la indemana celor dotati , dovada ca , in aceasta perioada , Bizantul nu a avut istorici . Evenimentele din vremea imparatului Heraclios ne sunt cunoscute multumite entuziasmului unui diacon de la biserica Sfanta Sofia , Georgios Pisidios , fata de succesele militare ale guvernului sau , fata de care nutria o admiratie sincera , Heraclios era eroul sau preferat . In versuri , nu lipsite de talent , Pisidios a lasat descrierea campaniilor celui ce va fi primul bazilic al imperiului , versuri ce dau celor trei lucrari istorice ale sale caracterul de epopee . Acestea sunt :

1. Expediatia Imparatului Heraclios impotriva persilor ;

2. 2. Ofensiva avarilor asupra Constantinopolului si infrangerea lor datorata aparitiei miraculoase a Sfintei Fecioare ;

3. 3. Heracliada , acesta din urma fiind un panegiric la adresa victoriei decisive , Heraclios asupra persilor .

Un poem fizologic – teologic , Hexameron , este tot opera lui Pisidios . Conceputa in stil metaforic , lucrarea incepe cu Facerea Lumii realizata de Atotputernic in sase zile , o aluzie la cei sase ani de lupte ai lui Heraclios cu persii soldate cu victoria asupra “ paganilor “ , fapt interpretate de autor ca o a doua Creatie , o referire , evident , la imperiu . Talentul lui George Pisidios a fost apreciat nu numai in epoca , secolele urmatoare i-au pastrat amintirea el fiind luat nu o data ca un model panegiric inclusive in lumea slavo-rusa , unde o variant in traducere a Hexameronului a circulat in veacu XI , cneazul laroslav cel intelept pare sa o fi cunoscut.

Daca in perioada heraclida istoricii au lipsit , stilul a cunoscut o mare raspindire . Spre deosebire de istoricii , cronicarii incep nararea evenimentelor de la primele marturii biblice ale existentei create apoi , cu fantezie faptele stabilind o linie intre “ Inceputuri “ si Imperiul de Rasarit. Viata imparatilor , succesiunea lor sunt redate cronologic , dar cauzalitatea unor intamplari sunt raportate la vointa lui Dumnezeu a carui imagine pe pamant este “ Unsul sau “ , cel investit cu har divin prin incoronare.

In domeniul teologiei retine atentia Maxim Confesorul , aparator al ortodoxiei , in cearta bisericii cu monofizitii . El explica limpede fara sofisme greu de inteles , mistina crestina fapt ce a facut Maxim Confesorul sa fie considerat intemeietorul misticismului bizantin. Ideile lui au circulat in tot Occidentul , nu numai in Orient , ele au stat la baza gandirii filozofice a lui John Scott Erigeria , a carui admiratie pentru teologul bizantin se vede din elogiul ce il aduce celui “ mai eminent dintre magistrii “ , “ atotstiutor “ , in materie de dogma si materie filozofie religioasa. Intre zidurile manastirilor , in linistea resedintelor episcopiale bagiografiile au aparut ca gen literar preferat . Ele sunt ilustrate de un anume Sophronius , patriarh al Ierusalismului sau de un anume Leontius , episcope de Neapole si Cipru , acesta din urma cunoscut dat fiind ca a scris Vietiile Sfintilor intr-un limbaj popular , accesibila maselor de credinciosi ,carora sa le intretina gustul pentru o astfel de lectura , intr-o vreme in care incepea sa se vada infulentele din lumea musulmana araba . Poate cel mai bine acest contact se vede in muzica religioasa , in asa numitul “ Cantec liturghic bizantin “ . Inceputul la facut un canonic Andrei , care a trait mult timp in Siria si Palestina , dup ce aceste provincii fusesera ocupate de arabi acesta , el a adus unele schimbarii muzici intro-duse in biserica . Canonicul Andrei a transformat incantatiile si imnurile imbinate pana atunci intr-o maniera exclusiv greceasca , intr-un cant religios original , adecvat misticii ortodoxe .

Cultura bizantina , la randul ei a imprumutat culturii arabe forme de exprimare , mai ales in arhitectura religioasa . De pilda , moschea lui Omar (687 – 690) din Ierusalim , este o constructie pur bizantina , impunatoare, cu o cupola deasupra unei sali poligonale cu altar si amvon , plasat in partea dinspre rasarit , ultimele doua accesorii fiind de inspiratie exclusiv crestina . Asa cum se prezinta moschea lui Omar , este o constructie total diferita de lacasul de rugaciune din vremea lui Muhamad . Perioada isauriana , spre deosebire de cea heraclida , a fost deosebit de fecunda sub aspect cultural . Disputele teologice , din epoca iconoclasta , au insemnat atatea dezertati scrise ; din nefericire , ceea ce sa pastrat din provincie cu precadere de la partida iconodula , deoarece , ajunsa in final la putere , ea s-a razbunat pe gruparea adverse distrugand lucrarile iconoclaste. Nu a fost numai dorinta de razbunare ., tot ce amintea de distrugatorii de icoane , mai ales propaganda lor , trebuie uitat , opera lor fiind socotita emanatia insasi a diavolului.