Andre Malraux - Ispita occidentului - recenzie

Andre Malraux, mare scriitor, ziarist si om politic francez, a fost pasionat de filozofie ,cultura si calatorie ,ajungand sa intreprinda calatorii prin lume,manat de dorinta cunoasterii de noi civilizatii si de noi culturi, pe care le-a observat indeaproape si le-a analizat critic. Malraux ajunge pana in Indochina,Cambodgia, Laos si Marea China, unde participa in mod activ la activitatile si operatiunile gruparilor comuniste.

Gruparea de scrisori regasita in cartea lui Malraux,sub numele de ”Ispita Occidentului”,alaturi de “Saturn.Eseu despre Goya”,”Capul de obsidian” si ”Omul precar si literatura” , surprinde foarte bine conceptia scriitorului despre ceea ce inseamna cultura, atat ca si termen general, cat si particular,subliniind diferentele dintre cultura occidentala si cea orientala. Scrisorile contin o intreaga filozofie asupra vietii si a mortii ,cu referire la notiuni complementare precum forma si fond, aparenta si esenta,ratiune si sensibilitate,ordine si dezordine,realitate si reverie si altele care vor fi amintite pe parcurs.

Dupa cum putem afla inca de la inceputul lucrarii,in partea intitulata “Precizare”, scrisorile apartin la doi tineri intelectuali,fiecare facand parte din rase esentialmente distincte: este vorba despre un oriental(chinez) si un european(francez) ,pe care ii regasim sub numele care pastreaza semi-anonimatul ,Ling W.Y,respectiv A.D.,ambii indivizi calatorind prin patria celuilalt,traversand cultura si civilizatia celuilalt,pe care nu o supun analizei critice ,obiective, dar o invinuiesc si o blameaza, in esenta daca nu refuzand,cel putin neputand a o intelege. Mergand mai departe cu interpretarea,am putea considera ca cele doua personaje sunt unul si acelasi: Andre Malraux insusi.

Tendinta este de a se privi in oglinda, de a se dedubla,de a se observa pentru a se putea analiza mai bine. El s-a regasit intru totul in constiinta si spiritul sau, iar operele ce urmeaza nu sunt altceva decat desfasurarea primelor sale intuitii.

Cei doi isi schimba prin intermediul scrisorilor impresii,reflexii profunde dar totodata subiective,analitice,impregnate cu o sensibilitate si o ratiune extrem de fina,toate atingand nuclee filozofice precum viata(punct initial),moartea(punctul terminus) si puntea dintre cele doua puncte ,reprezentata de toate celelalte elemente constitutive din existenta unui individ,iar in acceptiune mai larga,a unui popor,a unei culturi,a unei civilizatii.

Scrisorile lui Malraux sunt organizate sub forma de argument si de contra-argument, fiind un duel scris intre cei doi tineri ,occindentalul si orientalul, fiecare scrisoare(sau scrisori- pentru ca ordinea nu este de una si una) are idei combatute cu argumente mai mult sau mai putin solide de catre partenerul de corespondenta.

Prima scrisoare din cartea lui Malraux apartine occidentalului,francezului A.D.,aceasta redactata fiind pe bordul vaporului Chambord si surprinzand imaginea descumpanita a unui calator,a unui strain prin Orient,care nu tresare in fata maretiilor acestuia,nu este miscat nici macar de frumusetea peisajelor,daca nu de spiritul si misterul imparatiei in sine.

Ca un raspuns la scrisoarea anterioara,chinezul Ling va contra-ataca dintr-un patriotism subtil(desi acesta marturiseste ca ,conform valorilor si a culturii orientale,individul nu apartine unei patrii,ci apartine lumii in ansamblul ei). Acesta,prin antiteza,va sublinia superficialitatea europenilor,lipsa spiritului in creatia occidentala,precum si organizarea lor “barbara”,grosolana,suparatoare si generatoare de haos.Chinezul face clara distinctia intre acea ordine,acea organizare barbara,si civilizatia atat de necesara si totodata atat de absenta Occidentului.Reflectiile personale ale chinezului continua cu profunde ,dar totodata aspre critici la adresa artei si a artistilor europeni in general, la suferinta lor omniprezenta si obsedanta,din jocul actorilor,din piesele in sine,indiferent daca acestea se joaca sau se traiesc.Religia, o intreaga alegorie a vietii si a mortii, constituie un punct foarte bine atins in continuare,crestinismul aparand ca locul unde apare constiinta de sine ca dovada a individualismului si egoismului caracteristic, zeii europeni fiind insufletiti de o putere enorma, “salbatica” ,la care indivizii ravnesc constient,in van, zei pe chipul uman al carora se vad urmele unui destin nefericit,barbar,tragic