Activitatea Cercului Ronsard în Clujul Interbelic

Unirea Transilvaniei cu România de la 1 decembrie 1918 a transformat în profunzime viaţa politică, economică, socială şi culturală a acestei provincii. La Cluj, unul dintre cele mai importante oraşe ardelene şi sediu al nou-înfiinţatei universităţi româneşti (1 octombrie 1919), anii ’20 au reprezentat un moment de maximă efervescenţă culturală. Efortul elitei academice şi profesionale stabilite în urbea de pe Someş s-a canalizat asupra transformării Clujului într-un focar regional de cultură româneascş şi latină, menit să faciliteze integrarea Transilvaniei în statul român prin atragerea cât mai multor tineri la studii şi perfecţionare.

Printre multitudinea de societăţi ştiinţifice, artistice şi culturale care au funcţionat în oraşul de pe Someş în perioada interbelică, un loc aparte îl ocupă Asociaţia Transilvăneană pentru propagarea limbii şi culturii franceze, cunoscută sub numele de „Cercul Ronsard” .

Acest organism a apărut în contextul în care la Cluj se stabiliseră, odată cu începerea cursurilor universitare în limba română, un număr destul de mare de intelectuali formaţi în mediul academic francez, care erau interesaţi să dezvolte aici o intensă cooperare cu instituţiile din Hexagon. Cum însă tradiţia transilvăneană înclina spre filiera culturală germană, o apropiere de Franţa şi de modelul ei cultural nu se putea realiza decât prin eforturi bine canalizate .

Iniţiativa de a înfiinţa la Cluj o societate menită să faciliteze accesul la limba, cultura şi arta franceză a aparţinut profesorului universitar Emil Racoviţă . Era un gest firesc, având în vedere faptul că Racoviţă poate fi considerat drept principalul „agent” francofon şi francofil din Clujul interbelic.

După venirea sa la Universitate, în iarna lui 1919, Emil Racoviţă facilitase angajarea aici a unui număr important de savanţi francezi, printre care îi menţionăm pe Renné Jeannel, Jules Guiart, Pierre Thomas şi Yves Auger, precum şi vizitele academice ale altor mari profesori francezi, precum Emmanuel de Martonne, Henry Focillon ş.a.

De asemenea, Emil Racoviţă, ajutat de consulul Franţei de la Cluj, intervenise stăruitor pe lângă guvernul de la Paris şi, încă din 1921, reuşise să obţină pentru Biblioteca Centrală Universitară clujeană abonarea la 120 de titluri de reviste ştiinţifice franceze, pe cheltuiala autorităţilor franceze .

Ca urmare, crearea „Cercului Ronsard”, în luna decembrie a anului 1922, poate fi considerată ca o nouă etapă în eforturile depuse de Emil Racoviţă pentru intensificarea raporturilor culturale franco-române.

Prezentată încă de la început drept „un organism curat cultural”, deschis deopotrivă bãrbaţilor şi femeilor, „oameni cultivaţi de orice naţionalitate”, Asociaţia Transilvăneană pentru propagarea limbii şi culturii franceze (supranumită „Cercul Ronsard”) avea să fie locul de întâlnire al celor pasionaţi de spiritul francez.

Şedinţa de constituire legală a „Cercului Ronsard” s-a desfăşurat în Sala cea mare a prefecturii judeţului Cluj, în prezenţa unei numeroase asistenţe. Cu toate că nu s-au păstrat în arhivă documente legate de acest moment important, date din presa locală a vremii permit reconstituirea circumstanţelor în care s-a derulat evenimentul .