La 31 ianuarie 1418 moare Mircea cel Batrân, lasând în locul sau pe fiul sau legitim Mihail, a carui domnie fusese îndelung pregatita, el domnind alaturi de tatal sau înca din 1407.
Noul domn mostenea un stat care în vremea cârmuirii învingatorului de la Rovine atinsese cea mai mare extensiune cunoscuta de-a lungul framântatei sale istorii, cuprinzând “toata Tara Ungrovlahiei si a partilor de peste munti, înca si spre Partile Tataresti si herteg al Amlasului si al Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amândoua partile peste toata Podunavia, înca si pâna la Marea cea Mare si stapânitor al cetatii Dârstorului” (titulatura folosita atât de Mircea cel Batrân, care pastrase sub domnia sa Dobrogea si marile cetati Turnu, Giurgiu, Veni-Sale si Isaccea, cât si de fiul sau).
Principalele scopuri urmarite erau apararea si mentinerea unitatii pamântului strabun si stavilirea ostilor sultanilor Marelui Imperiu Otoman, ce ameninta cucerirea centrului Europei.
În timp ce Europa Occidentala culegea cele mai frumoase roade ale muncii de peste patru veacuri, Umanismul si Renasterea, Tara Româneasca, Transilvania, Moldova, Ungaria, Polonia si Tarile Sud-Dunarene si-au îndreptat toate eforturile catre lupta ce trebuia sa le apere fiinta neamului, întrerupând urcarea pe culmile unei civilizatii originale si constituind un scut împotriva “dusmanilor lui Dumnezeu” (Jules Michelet).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
