Sistemul electoral în constituția din 1938

INTRODUCERE:

Prezentul articol își propune sa cerceteze evoluția legislației electorale începând cu Constituția din 1938, schimbările ce au avut loc o data cu promulgarea acesteia, dar si avantajele si dezavantajele pe care le-a adus aceasta; pentru a analiza în ce măsură prevederile legale au dus la creșterea corpului electoral și implicit la dezvoltarea democrației românești în această perioadă.

Procesele electorale au intrat în cotidianul vieții publice românești, însă evoluția acestui fenomen, dar mai ales a legislației electorale, nu a fost una liniară și nici lipsită întotdeauna de regrese. În cursul celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea și prima parte a secolului XX, asistăm la modificări ale sistemului electoral și, de asemenea, la o creștere a numărului de alegători. Alegerile intră, treptat, în viața de toate zilele, ele tinzând să devină pârghia principala a noii vieți politice moderne.

Totodată, este limpede că în această perioadă alegerile au reprezentat un mijloc de educație politică și, dincolo de aspectele caragialești, ceea ce avea loc în spațiul românesc nu se deosebea cu mult de viața politică, din acea vreme, din țări mai evoluate. În comparație cu marile imperii vecine, evoluțiile românești au avut, la parametrii epocii respective, un aspect modern și în mare măsură democratic.

CONSTITUTIA DIN 1938

Constituția Regatului României din 24 februarie 1938 a fost actul normativ fundamental care a fost în vigoare pe timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. A fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice. Constituția din 1938 se întemeia pe critica regimului de partide și pe doctrina corporatismului.

În urma crizei apărute la alegerile din 1937 când niciun partid nu a obținut majoritate, Carol al II-lea, a dezvoltat un regim de guvernare personală, înfățișând o nouă constituție la 20 februarie 1938 printr-o proclamație. Poporul se exprima între un plebiscit, în care votul s-a făcut prin declarație verbală, consemnată pe liste separate cu cei ce votau pentru și cei ce votau contra.

Asemeni statutului dezvoltator din 1864 Constituția din 1938 a fost supusă unui plebiscit desfășurat sub stare de asediu, menit să desființeze moartea democrației și inaugurarea autoritarismului.

Constituția este promulgată de Carol al II-lea prin Decretul Regal numărul 1045 din 27 februarie 1938, iar o lună mai târziu, regele avea să suprime și partidele politice. Se formează partidul unic, Frontul Renașterii Naționale, devenit în 1940 Partidul Națiunii. Noua Constituție reprezenta un abuz, numai emana de la națiune, ci de la puterea executivă și nu fusese adoptată prin proceduri de revizuire.

Contextul:

Domnia lui Ferdinand avea sa fie umbrita de criza dinastica declanșată de Carol, fiul lui Ferdinand și al Mariei, moștenitor al tronului și primul Hohenzollern născut pe pământ românesc. Carol avea un comportament care devia de la obligațiile sale oficiale, manifestat încă din timpul războiului, când își părăsise regimul din Moldova pentru o femeie, dar apoi își reia prerogativele, la insistențele regelui. Între timp el mai are și alte aventuri, fiind supranumit regele playboy, de către istorici.

In 1925 a întâlnit-o pe Elena Lupescu la Paris și rămâne cu ea în străinătate, renunțând la prerogativele de moștenitor. Astfel, în 1926 Parlamentul l-a proclamat ca succesor al regelui pe Mihai, fiul lui Carol și al Elenei de Grecia.

Moartea neașteptată a lui Ferdinand din 1927 lasă Romania Mare fără monarh. Acest fapt a fost rezolvat prin formarea unei Regente, alcătuita din 3 persoane, care va prelua prerogativele regale cât timp Mihai e minor.

Sprijinit de opoziție (PNT), in 1930 Carol revine în România, își detronează fiul și se proclama rege sub numele de Carol al II-lea. Domnia lui va reprezenta o noua etapă în evoluția monarhiei. Abil si ambițios, suveranul se amestecă în viața politică, urmărind preluarea efectivă a puterii în stat și înlocuirea regimului bazat pe partide politice. Pentru atingerea acestui scop, Carol al II-lea a întreținut fricțiunile dintre partide, precum si cele din interiorul lor, a încurajat guvernarea prin decrete-legi, ignorând rolul Parlamentului, a permis folosirea cenzurii și s-a folosit de mișcarea legionară.

Acest fapt s-a reflectat în alegerile din noiembrie 1937, când niciunul dintre partide nu a obținut majoritatea necesara formarii guvernului. În acest context, în februarie 1938 Carol al II-lea instaurează monarhia autoritară, atribuindu-și puterea executivă și legislativă. Baza acestui regim va fi noua constituție.

- CURSURI, MOMOGRAFI, ARTICOLE:

1. Dr. Răzvan Victor PANTELIMON, EVOLUȚIA LEGISLAȚIEI ELECTORALE ROMÂNEȘTI (1864-1938) Analele Universității „OVIDIUS” - Seria Istorie , Volumul 6, 2009

2. Lector univ. Puran Andra-Nicoleta, Drept electoral- Curs Universitar, Ed. Universitatii din Pitesti,

3. Art. 32 din Constituția României din 1938

4. Art. 31 din Constituția României din 1938

- SURSE VIRTUALE:

5. https://www.referatele.com/referate/istorie/online2/Constitutia-de-la-1938-referatele-com.php

6. https://www.researchgate.net/publication/342897977_Daca_vom_lua_in_consideratie_trecutul_oricarui_stat_constitutional_constitutional_mai_ales_unul_tanar_ca_al_nostru_de-abia_iesit_din_-Incercare_de_analiza_comparativa_a_Constitutiei_din_1991_in_raport

7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei_din_1938

8. https://www.ebacalaureat.ro/c/activitatea-regala-si-constitutia-din-1938/1181

9. https://www.referatele.com/referate/istorie/online2/Constitutia-de-la-1938-referatele-com.php