Reformele lui Constantin Mavrocordat

1) Introducere

Dintre domnii fanarioţi, promotori ai politicii Porţii în principatele române, iese din comun figura lui Constantin Mavorocordat, care a lăsat o amprentă pozitivă în evoluţia societăţii din Moldova şi Ţara Românească. Acest domn era nepotul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, mare dragoman al Porţii şi om de cultură şi fiul lui Nicolae Mavrocordat – primul domn fanariot, promotor al unei politici de reforme şi susţinător al învăţământului în principate, care întocmise pentru fiul său Constantin un adevărat program, îndemnîndu-l spre o guvernare luminată.

Mavrocordat a fost de şase ori domn în Ţara Românească (1730; 1731-1733; 1735-1741; 1744-1748; 1756-1758; 1761-1763) şi de patru ori domn în Moldova (1733-1735; 1741-1743; 1748-1749; 1769). A fost şi el un remarcabil om de cultură – cunoştea limbile italiană, franceză, turcă, persană şi greaca veche.

Prima sa domnie оn Muntenia în 1730 este de scurtă durată. Fiind ales în scaun de boieri, este în curînd destituit din domnie de către noul sultan Mahmud I. După o a doua domnie în Muntenia în ani 1731-1733, C. Mavrocordat este strămutat în Moldova (1733-1735), iar domnul Moldovei, Grigore II Ghica – în Muntenia. Dorind să-şi recapete tronul muntenesc, C. Mavrocordat stoarce cât mai mulţi bani de la contribuabili pentru a-i corupe pe înalţii demnitari de la Poartă: “Şi să nu-i hi fost gândul cu pizmă să scoată pi văru-său Grigore Vodă din Ţara Muntenească, n-ar hi fost atâta jac în ţara” – relata cronicarul Ion Neculce

Constantin Mavrocordat nu se mărgineşte la sporirea dărilor. El caută mecanisme de reforme ale structurilor sociale în scopul de a le acomoda mai mult la interesele domniei. Prin Aşezământul din 1734 toţi boierii care ocupau în aparatul de stat dregătorii, începând cu marele logofăt, erau scutiţi de impozitul pe cap de locuitor. În cazul în care îşi pierdeau dregătoria, boierii nu mai erau impuşi să achite “darea de mazil”, de la această dare fiind scutiţi şi copiii lor. Noţiunea “mazil” se referea nu la toţi boierii, care-şi pierduseră dregătoriile, ci numai la acei “care nici ei, nici rudele lor n-au avut dregătorii mai sus de logofătul al treilea”. Aşezământul stipula că de acum încolo persoanele de origine neboierească nu mai puteau fi referite la boierime, ele urmau să fie scoase şi din componenţa mazililor.

Politica de reforme a domnului este continuată şi ridicată pe o nouă treaptă în a treia lui domnie din Ţara Românească. La 7 februarie 1741 C. Mavrocordat emite un hrisov domnesc, care prevedea un vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic4.

Universitatea de Stat

Facultatea de Drept