Ion Antonescu

Tineretea si cariera militara

Antonescu s-a nascut intr-o familie burgheza cu traditii militare, absolvind scolile militare de la Craiova si Iasi. In continuare a urmat si absolvit Scoala de Cavalerie in 1904.

Ca locotenent, Antonescu a luat parte la reprimarea rascoalei taranesti din 1907 din zona orasului Galati. In 1913 a participat la luptele celui de al doilea razboi balcanic din Bulgaria, primind cea mai inalta decoratie militara romaneasca [necesita citare]. Pe durata luptelor de pe frontul de rasarit al primului razboi mondial (1916-1918), Antonescu a detinut functia de sef de stat major al Maresalului Constantin Prezan. In aceasta functie, Antonescu a fost cel care a definit planurile de aparare a Moldovei in fata invaziei trupelor germane conduse de feldmaresalul Mackensen din a doua jumatate a anului 1917, (in conditiile in care restul Romaniei fusese ocupat de germani in anul 1916).

A participat cu succes la primul razboi mondial, meritele fiindu-i recunoscute de insusi regele Ferdinand: "Antonescu, nimeni altul nu poate sti mai bine decat regele tau marile servicii pe care le-ai adus tarii in acest razboi", prin Decretul Regal nr. 5454/31 decembrie 1919, Ion Antonescu fiind decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Din razboi Antonescu a avut reputatia unui comandant militar foarte priceput si pragmatic, iar duritatea sa i-a adus porecla de 'Cainele rosu'.

Intre anii 1922 si 1926, Antonescu a fost atasat militar al Romaniei in Franta si Marea Britanie. Dupa reintoarcerea in Romania a fost promovat Comandant al "Scolii Superioare de Razboi" intre 1927 si 1930, Sef al Marelui Stat major al Armatei intre 1933 si 1934 si Ministru de Razboi intre 1937 si 1938.