Dacia

Incepind din ultimii ani ai sec. 6 i.e.n. si pina in sec. I i.e.n., pe teritoriul Daciei sint mentionate de izvoare diferite uniuni de triburi daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea lui Dromichaites (inceputul sec. 3 i.e.n.), Oroles si Rubobostes (prima jumatate a sec. 2 i.e.n.). La inceputul sec. I i.e.n. pe teritoriul dac se formeaza, sub conducerea lui Burebista un stat incipient cu centrul in Muntii Orastiei. Printr-o serie de razboaie, Burebista a largit mult granitele statului sau astfel incit in anul 48 i.e.n, acesta se intindea din Carpatii Padurosi pina in Balcani si de la Marea Neagra pina la Dunarea mijlocie si muntii Slovaciei.

Dacia lui Burebista a fost multa vreme considerata ca un stat sclavagist incepator. Principalele clase fiind insa nobilii (pileati) si oamenii liberi de rind (comati), iar sclavii jucind un rol relativ neinsemnat in productie, s-a ajuns astazi la concluzia ca acest stat nu era sclavagist si nu se dezvolta pe linia orinduirii sclavagiste. Este posibil ca dacii sa fi cunoscut in acel timp o varianta, a modului de productie tributal. Statul dac avea un pronuntat caracter militar, in cadrul sau un rol important il jucau preotii.

Dacia in timpul regelui Burebista (81 ien--44ien)

Sub Burebista, marele preot Deceneu exercita o autoritate deosebita (a ajuns pina la rangul de vicerege). Dupa, moartea lui Burebista (44 i.e.n.), vasta sa stapinire se destrama. Statul dac intracarpatic, cu centrul in Muntii Orastiei, continua insa sa existe, condus de Deceneu, Comosicus, Coryllus, urmati de mai multi regi ramasi necunoscuti, apoi de Scorillo, Duras si Decebal. In alte parti ale Daciei au existat in aceasta perioada formatiuni politice mai mici, cu caracter de state incepatoare sau de uniuni tribale, cum erau cele conduse de Cotiso (in Banat), Coson, Dicomes (dupa, unii autori in Cimpia Munteana sau Moldova), Rholes, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate, dupa moartea lui Burebista, daco-getii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i.e.n.) si, in sec. I e.n., pustiirea in mai multe rinduri a sudului Munteniei. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, spre sfirsitul sec. I e.n., formind un stat puternic sub conducerea lui Decebal.

Sub domnia acestuia dacii au purtat razboaie cu Domitian (87-89 e.n.) si cu Traian (101-102 e.n. si 105-106 e.n.) in urma carora statul dac a fost invins si desfiintat, iar o mare parte a teritoriului sau, transformat in provincia Dacia, a fost anexat Imperiului roman. Romanii au introdus in Dacia forme de viata si de organizare administrativa, relatiile sociale proprii.

Primul razboi dacic

Al doilea razboi dacic

Dacia romana.

Ramas in Dacia dupa terminarea razboaielor (106 e.n.), Traian a creat in Transilvania (cu exceptia coltului de SE, din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua provincie romana, alcatuind o singura unitate administrativa.