Circulația monetară din România după cel de al II-lea război mondial

Cap. I: Al Doilea Război Mondial (1940 - 1945)

1 : Circulaţia monetară în Transilvania de Nord 1940-1945

După Dictatul de la Viena din 30 aug. 1940, odată cu instalarea administraţiei maghiare în NordulTransilvaniei, circulaţia monetară a fost reglementată după normele Băncii Naţionale Ungare. A fost introdusămoneda ungară, leul românesc fiind preschimbat la cursul 1 pengö = 30 lei. Bancnotele BNR au fost preschimbate între 15 şi 29 sept. 1940, iar monedele divizionare între 3 şi 22 febr. 1941. În toamna anului 1944,după eliberarea Transilvaniei de Nord de către armatele române şi sovietice, au continuat să circule pengö,alături de leii româneşti, pengö ai Armatei Roşii şi rublele sovietice. Lichidarea circulaţiei bancnotelor străine s-a făcut între 29 apr. şi 14 mai 1945, când 1 pengö a fost evaluat la 27 lei, iar 1 rublă la 36,10 lei.

2 : Bancnotele statului naţional legionar (6 sept. 1940-21 ian. 1941)

În urma schimbării regimului politic din România la 6 septembrie 1940 prin abdicarea regelui Carol II şi proclamarea Statului naţional legionar nu au fost emise bancnote care să poarte însemne specifice noilor realităţi. S-a preferat aplicarea unui supratipar peste efigia regelui Carol II care conţine data 6 septembrie 1940într-un medalion oval.Al doilea război mondial a adus cu sine o scumpire graduală a vieţii, pe măsură ce România a utilizat dince în ce mai multe resurse în campania antisovietică. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: lipsa materiilor prime datorită greutăţilor de import, reducerea forţei de muncă în agricultură şi industrie datorită concentrărilor pe frontul antisovietic, dificultăţile de exploatare a căilor de comunicaţii din interiorul ţării care au fost cauzate de prioritatea transporturilor militare şi de bombardamentele Aliaţilor.

3 : Retrageri din circulaţie

În timpul războiului, retragerile din circulaţie au avut şi alte motivaţii decât cele financiare. În anul 1941au fost retrase din circulaţie monedele de 50 şi 100 lei, sub motivul că nichelul din care erau confecţionate reprezenta un material strategic, fiind utilizat în industria de armament. Au fost introduse, în schimb, monede dezinc, cu valoarea nominală de 2 lei.

4 : Leul în perioada 1941-1944

Evoluţia cursului leului nu a fost constantă pe parcursul întregului război. Moneda naţională a variatdiferit în raport cu preţurile interne, valutele străine şi preţul aurului. Un factor important l-au constituit şievoluţiile de pe frontul de est în care era implicată şi armata română. Semnificativă în acest sens este evoluţiacursului liber la Bucureşti al dolarului SUA: dacă în timpul victoriilor armatelor germane în Est cursul monedeiamericane era foarte scăzut (1 USD = 56,9 lei în iunie 1942, faţă de 102 lei în iunie 1941), în iunie 1944ajunsese la valoarea de 169,9 lei.

Cap. II : Perioada comunistă (1946 - 1989)

1 : Reforma monetară din 15 august 1947

A impus retragerea din circulaţie a bancnotelor BNR, a banilor de metal emişi de Ministerul Finanţelor,a bonurilor de tezaur, a bonurilor de casă, a certificatelor de plată şi a altor asemenea semne băneşti. Acestea aufost înlocuite cu noi bancnote ale BNR şi cu noi monede divizionare emise de Ministerul Finanţelor. Definiţia înaur a unităţii monetare era de 6,6 mg aur cu titlul 900 la mie, preţul unui kg de aur fiind de 168 350,17 lei. 1 leunou reprezenta 20 000 lei vechi. Agricultorii puteau preschimba maximum 5 milioane lei vechi, salariaţii şi pensionarii câte 3 milioane de persoană, cei fără profesie doar 1,5 milioane. Întreprinderile particulare auschimbat doar valoarea salariilor pentru luna iulie, iar întreprinderile comerciale nu au avut dreptul de a schimbanici o sumă, pentru a fi obligate să pună în vânzare stocurile de mărfuri existente. Din cele 48,5 miliarde leivechi aflaţi în circulaţie au fost schimbate 27,5 miliarde, restul a fost declarat blocat, circulaţia monetară fiindredusă la 1 377 milioane lei.Începând cu anul 1949, dirijarea economiei la nivel naţional prin planurile anuale şi, ulterior, cincinale,ainfluenţat emisiunea monetară.Evoluţia circulaţiei numerarului se programa prin intermediul balanţei devenituri şi cheltuieli băneşti ale populaţiei şi a planului de casă, iar circulaţia bănească fără numerar, prin planulfinanciar centralizat, bugetul de stat şi planul de credite. Acestea erau elaborate şi aprobate trimestrial sau anual.

2 : Legea monetară din anul 1952

Adoptată la 26 ianuarie 1952, noua lege monetară prevedea existenţa următoarelor categorii de semne băneşti: bancnotele Băncii de Stat a RPR, biletele de tezaur ale statului emise de Ministerul de Finanţe şimonedele divizionare. Unitatea monetară reprezenta 79,346 mg aur fin, de 12 ori mai mult decât în 1947.Raportul de bază pentru recalcularea preţurilor, tarifelor, salariilor şi a sumelor din conturile întreprinderilor destat a fost de 20 lei vechi pentru 1 leu nou. Preschimbarea banilor vechi nu a fost limitată valoric, dar sumelemici au beneficiat de un raport de schimb mai bun. În numerar, cetăţenii şi întreprinderile particulare auschimbat prima mie de lei vechi la raportul 100:1, a doua şi a treia la raportul 200:1, iar restul la raportul 400:1; pentru organizaţiile de stat, cooperatiste şi obşteşti s-a utilizat raportul 200:1. În cazul depunerilor populaţiei laCEC, prima mie a fost recalculată la raportul 50:1, a doua şi a treia la raportul 100:1, iar restul la raportul 200:1.Sumele din conturile întreprinderilor particulare, destinate achitării salariilor, au fost calculate la raportul 20:1, pentru restul a fost aplicat raportul 200:1