Istoria scrisului și a tiparului

Istoria scrisului si a tiparului

Scrierea, cifrele, suportul pentru scriere si uneltele de scris - toate produse

ale mintii omenesti - continua sa ocupe un loc important in toate domeniile de activitate si in toate manifestarile culturale si stiintifice.

De-a lungul istoriei, popoarele au inventat diferite semne cu ajutorul carora notau fapte, intamplari, idei.

Obiecte simbolice, cum sunt o pasare, un soarece, o sageata si o broasca, mentionate de Herodot,alcatuiau mesajul scitilor catre Darius, regele persilor, cand a pornit expeditia impotriva lor.

Si astazi sunt cunoscute semne simbolice, ca porumbelul alb a lui Picasso flamura alba ridicata pe front si altele.

Semnele mnemonice, de asemenea sisteme primitive de scriere, care au fost intalnite in multe parti ale lumii, sunt prezentate de nodurile de sfoara, raboj etc.

Pictografia si ideografia au permis oamenilor sa dea unui desen o valoare aproximativ fonetica, ajungand la un pas de alfabet. Ideografia in zilele noastre este reprezentata de semnele de circulatie, semnele de aritmetica, chimie, astronomie etc.

Scrierea hieroglifa egipteana a fost descifrata abia in anul 1822 de catre Champollion. Acesta scriere era constituita dintr-un complex de semne format din pasari, animale , flori, pesti etc., ce erau asternute pe papirus de scribi aflasi in pozitie sezand, cu picioarele incrucisate si cu tablita sprijinita pe genunchi. Scrierea hieratica egipteana se realiza de la dreapta spre stanga.

Scrierea cuneiforma, folosita prin anul 3100 i.d.Hr. prin locurile in care astazi este Kuweitul, era constituita din semne de forma unor cuie si se practica de obicei stand in picioare, cu tablita in mana stanga. Instrumentul de scriere era o bucata de trestie sau un lemn rotund ascutit, iar scrierea se citea de la stanga la dreapta.

Vechea scriere chineza este o scriere ideografica ce s-a pastrat pana in zilele noastre. Directia de scriere pe acelasi rand era de sus in jos, iar randurile se succedau de la dreapta la stanga. Sensul unui cuvant in limba vorbita se schima dupa pozitia sa in cuprinsul frazei, dupa gestul care-l insoteste si dupa inaltimea muzicala a tonului. Dictionarul realizat prin secolul XV-XVI d.Hr. continea 44440 de ideograme. Treptat numarul lor a fost redus, iar in prezent se scrie pe orizontala, concomitent cu popularizarea noului alfabet cu litere latine.

Scrieri ideografice mai sunt si cele folosite in Insula Pestelui, scrierea Maya etc.

Scrierea silabica a devenit posibila cand nivelul cultural a fost mai ridicat si spiritul de observatie mai accentuat. Astfel s-a ajuns sa se inteleaga ca un cuvant este format din sunete ce se pronunta printr-o singura deschidere a buzelor, deci in silabe. Desigur, astfel se reduce

numarul semnelor si scrierea devine accesibila unui cerc mai larg de oameni.In aceasta categorie intra scrierile japoneza, cipriota s.a.

Alfabetul este urmarea fireasca a unei indelungate evolutii, cel fenician avand meritul de a fi dat nastere tuturor scrierilor alfabetice in general. Scrierea cursiva feniciana, care a aparut pe la inceputul anului 500 i.d.Hr., se realiza cu ajutorul a 22 de semne pe tablite de calcar, ulcioare sau papirus, de la dreapta la stanga pe orizontala. Datorita legaturilor comerciale ale fenicienilor, alfabetul s-a raspandit din apus pana in rasaritul indepartat, aparand alte tipuri de scrieri, cu diferentieri pronuntate fata de cea feniciana, asa cum le cunoastem si astazi: scrierile siriene, alfabetul ebraic, scrierea brahmi, alfabetul arab etc.

Alfabetul consonantic si vocalic grecesc dovedeste cert originea sa feniciana prin ordinea literelor, formelor apropiate si semne deosebite pentru vocale. Constructia literelor grecesti a evoluat continuu, pentru ca in secolul V i.d.Hr. sa fie adoptat un alfabet complet. In secolul al IV- lea i.d.Hr. apare forma cursiva, cu trasare mai rapida, apar legaturile intre litere si scrierea livreasca, ce da nastere literelor minuscule aproape de forma actuala. Acelasi secol aduce semnul de sfarsit de propozitie, care era format din doua puncte, iar ca semn de intrebare punctul si virgula.

Alfabetul latin a aparut ca o varianta a celui grecesc. Introdus prin intermediul etruscilor, alfabetul latin s-a impus destul de repede, adaptarea fiind usoara, limba latina avand mai putine consoane decat greaca. Din alfabetele grecesi arhaice au fost preluate sunete, unele au fost modificate, altele reasezate. In locul vechilor denumiri, latinii au desemnat literele dupa sunetul lor.

Ca si grecii, vechii romani foloseau foloseau in scrierea monumentala numai litere capitale, din care au derivat literele mari de tipar. Minusculele au aparut abia in secolul al V-lea d.Hr., dezvoltandu-se diferit la fiecare natiune.

Reforma scrierii realizata de Carol cel Mare in anul 789, a determinat o raspandire puternica a minusculelor in Franta, Germania si Italia, inlocuind treptat celelalte forme, pana la aparitia scrierii gotice, a carei raspandire a fost si mai mare.

Din timpul literelor gotice a aparut creionul cu plumb, aur, argint sau arama. Cu stiloul de os sau de metal romanii scriau pe tablite cerate, folosind partea ascutita la scris, iar cealalta la netezirea suprafetei. Pe papirus s-a scris cu calamusul de trestie, apoi cu penelul si cu stramosul penitei - calamusul de bronz. Pe pergament si hartie se scria cu pene de gasca (cele mai scumpe erau cele de baza sau cele de corp), care au fost folosite pana in secolul al XIV-lea, cand a aparut penita de fier.

Cerneala la romani se prepara din negru de fum, clei si apa;

APARITIA SCRISULUI SI TIPARULUI

Oamenii au cautat sa reproduca cuvintele vorbite prin diferite semne si sub diferite forme, pentru ca n acest fel sa inlesneasca retinerea lor si comunicarea intre indivizi.

Asa s-a nascut forma cea mai rudimentara a scrisului.

Astfel, in Egipt, s-au folosit diferite forme de scriere , cum ar fi hieratica, utilizata de preoti din cele mai vechi timpuri si care este foarte greu de descifrat, scrierea numita demotica , folosita in popor, si scrierea hieroglifa, folosita in carti si viata sociala.

Scrierea hieroglifica a aparut la inceput in interiorul piramidelor si sanctuarelor.

O forma destul de veche, inspirata din scrierea hieroglifica, este scrierea cuneiforma folosita timp de peste 30 de veacuri de catre asiro-caldeeni.

O alta forma de scriere , inspirata din aceeasi scriere hieroglifica, a fost aceea a alfabetului fenician, folosit in sec.XIII i.e.n.

Descoperirea hirtiei a adus dupa sine si inventia tiparului in 1450 in Europa creat de catre Johannes Gutenberg.

Primele carti s-au tiparit la Mainz (Germania), iar apoi tiparul s-a raspandit si in alte tari din Europa (Franta, Italia).

In Tarile Romane prima tipografie dateaza din 1508 la Targoviste, tara noastra fiind printre primele tari din rasaritul Europei care a cunoscut aceasta inventie.

Apar primele carti de cultura romana pentru romani si pentru popoarele slave vecine.

In aceasta vreme s-au intocmit si primele harti, care vor usura calatoriile pe mari si oceane.

Aparitia tiparului a adus profunde urmari asupra culturii est-europene si a dus la aparitia cartilor si a unor tiparituri religioase.

Primele carti in limba romana au fost tiparite intre anii 1665-1688 de catre Diaconu Coresi in circa 40 de titluri care au circulat pe tot teritoriul tarii.