10 ani dupa ce Usenet incepuse, Internetul a crescut la 80. 000 de computere.
A inceput sa fie un factor de luat in considerare in politica. Si curand, expresia Information SuperHighway (autostrada informatiei) a devenit uzuala. In aceasta metafora, Internetul era vazut ca o importanta infrastructura pentru transportul unor bunuri vitale (informatii). In 1957, ca raspuns la amenintarile Sovieticilor in general si la succesul lui Sputnik in particular, Presedintele Dwight Eisenhower a creat ambele retele Interstate Highway System si Advanced Research Projects Agency, sau ARPA.
In anii 80 si inceputul anilor 90, cand Internetul era folosit doar de un numar mic de cercetatori, arata mult mai diferit decat astazi.
Principalele aplicatii erau atunci E-Mail si Newsgroups (= grupuri de discutii) plus diverse rutine de cautare si mecanisme de transfer al fisierelor. Aceasta era o lume UNIX, in care toate comunicatiile existau doar ca text sau numere, si liniile de comanda trebuiau memorate si tiparite. Cand e-Mail, dar mai ales programele de cautare si de transfer al fisierelor au trebuit sa faca fata unor cerinte mai complexe, new navigators s-au dezvoltat. Software-ul pentru fiecare trebuia sa fie obtinut si configurat separat. Folosirea fiecaruia trebuia sa fie invatata. Pe scurt: datorita metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului in acea perioada era restransa la un mic grup de oameni din universitati si institute de cercetare. Marea schimbare a inceput, cand Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) in Geneva a pus bazele in 1989 dezvoltarii primului prototip al World Wide Web (WWW sau 3W). Tim Berners Lee inventatorul World Wide Web-ului 3. 2 WWW- Generalitati Ca de obicei in istoria Internetului, scopul initial al WWW-ului era destul de limitat. Era destinat sa fie o platforma interna de comunicatii pentru cercetatorii din intraga lume care lucrau pentru CERN. Sarcina principala era sa asigure un sistem, care sa faca legatura intre varietatea de plaforme ale diverselor computere.
Solutia se baza pe ideea de a face legatura intre documente via hypertext. Hypertext inseamna a marca sirurile de text sau alte obiecte si de a le lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanta de obiectul original. Cand legatura este selectata, cineva poate sari la documentul legat. In acest fel este posibil de a lega un numar nelimitat de documente intre ele intr-o structura web ne-ierarhica. Pentru a putea deosebi aceste documente si pentru a le regasi, fiecare are o adresa unica. Aceasta este Unique Resource Locator (URL). URL-urile constau intr-un protocol de transmitere (in cazul WWW-ului acesta este Hypertext Transfer Protokoll http), urmat de www (in cele mai multe cazuri) si de domeniu (de exemplu numele serverului si numele paginii). Aceasta arata cam asa: http: //www. central. ucv. ro/index. html.
Prima versiune a programelor pentru a naviga pe ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
