Reprezentarea Datelor Alfanumerice

Reprezentarea informatiei alfanumerice se face prin cuvinte de cod de 8 cifre binare. Lungimea de 8 cifre permite construirea a 256 cuvinte de cod diferite care acopera necesarul unei aplicatii. Lungimea de 8 cifre binare a devenit un standard impus de firma IBM, prin codul EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code). Urmatorul cod care s-a impus a fost codul ASCII pe 8 biti.

Codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) a devenit codul calculatoarelor compatibile IBM, PC si contine setul extins de caractere in numar de 256. Fiecare caracter (litera, cifra, blanc sau caracter special) este codificat printr-o frecventa de lungime fixa (8 cifre binare) folosind codul ASCII. Astfel, caracterul A va fi reprezentat prin secventa de 8 cifre binare 01000001, iar caracterul 9 prin secventa 00111001. Asupra datelor de tip numeric lucreaza operatorii aritmetici +, -, *, /, si de comparare , =, #, >=, >=. Reprezentarea numerelor intregi. Fiecare numar intreg pozitiv sau negativ este codificat ca un numar binar de lungime fixa. Lungimea secventei, binare este multiplu de 8 biti: 8, 16, 32. Pentru completarea secventei de biti se adauga zerouri nesemnificative. La reprezentarea intregilor cu semn, primul bit din stanga reprezentarii indica semnul numarului, astfel: 1 pentru numar negativ si 0 pentru numar pozitiv.

Exemplu: daca se reprezinta un intreg fara semn, fie 9 acest numar, pe 16 biti atunci se obtine: Rezulta ca domeniul de reprezentare a intregilor fara semn, utilizand 8 cifre binare este 0 255, iar pentru 16 cifre binare, 0 + 65535. Domeniul de definitie al unei date de tip numeric intreg cu semn, reprezentat pe 8 cifre binare (pe un octet sau un byte) este 128 +127, iar pe cuvinte de 16 biti este de 65536 +65535. Reprezentarea numerelor reale.

Numerele reale sunt formate din semn, parte intreaga si parte fractionara. Acestea pot fi reprezentate in doua moduri in virgula fixa (binary fixed print) sau in virgula mobila (binary floating print). In reprezentarea in virgula fixa se presupune ca partea intreaga este despartita de partea fractionara printr-o virgula imaginara care se afla intr-o pozitie fixa. In acest caz sunt fixe atat numarul de pozitii ale partii intregi cat si numarul de pozitii ale partii fractionare. Acest mod de reprezentare a realilor este dezavantajos deoarece nu permit decat reprezentarea unei game restranse de numere reale.

In virgula mobila, numerele sunt reprezentate prin exponent si mantisa in asa numita notatie stiintifica. Se stie ca orice numar poate fi scris explicitand diferite puteri ale lui 10 (exponenti). In acest fel poate fi controlata pozitia virgulei zecimale, care isi schimba locatia in functie de valoarea exponentului.

Exemplul 1: 43, 7 = 437 * 10 (-1) = 437E-1. 437 este mantisa iar 1 este exponentul. Conform acestei conventii, daca se foloseste un cuvant de 32 biti, pentru reprezentarea unui real in virgula mobila, atunci repartizarea ...