Clasificarea rețelelor servicii de bază

Retelele locale includ statii (calculatoare, terminale) si sistemul de transfer date, plasate in aria uneia sau a catorva cladiri megiese la distante de la sute de metri pina la citiva kilometri.

Retelele metropolitane cuprind aria unui oras, asigurand distante intre componente de pina la zeci de kilometri.

Retelele de arie larga nu sunt limitate, practic, in aria posibila de cuprindere.

In caz general terminalele, calculatoarele pot fi plasate in cele mai indepartate colturi ale Pamantului.

Legaturile dintre cmponentele de baza ale unei retele caracterizeaza topologia retelei. Dupa topologie se deosebesc retele (fig. 2): stea; arbore; magistrala; inel; plasa; fiecare-cu-fiecare sau completa. La toate aceste topologii, cu exceptia topologiei magistrala, statiile si nodurile de comutatie sunt conectate prin canale punct-la-punct, realizind comunicarea directa, fara comutatie, intre perechile de statii sau noduri adiacente. La topologia magistrala, insa, toate statiile sunt conectate la un mediu comun de transmisie date.

Figura 2. Structuri topologice ale retelelor de calculatoare.

Ca mediu de transmisie pot servi: cablul coaxial, firele torsadate si fibra optica. Un caz particular al retelelor de topologie magistrala sunt retelele radio cu difuzare, in care ca madiu de transmisie se foloseste spatiul inconjurator.

Cea mai frecvent intilnita, la retelele de arie larga, este topologia plasa (fig. 2e). Ea ofera doua sau mai multe cai de transmisie date intre fiecare pereche de noduri. In acest mod se asigura o fiabilitate mai inalta de functionare, comparativ cu topologia arbore.

Cea mai fiabila, din punctul de vedere al legaturilor intre noduri, este topologia cmpleta (fig 2f). Ea este insa si cea mai costisitoare, din cauza utilizarii celor mai multe canale de comunicare.

In functie de tehnica transferului de date utilizata, retelele de transfer date se impart in: retele cu comunicatii comutate; retele cu difuzare.

Retelele cu comunicatii comutate constau din noduri de comutatie (NC) interconectate prin canale de comunicatie (fig. 1). In functie de tehnica de comunicatii implimentata, se deosebesc: retele cu comutare de circuite; retele cu comutare de mesaje; retele cu comutare de pachete.

Retelele cu difuzare au un singur canal de comunicatie, partajat intre statiile atasate. Cind o statie transmite, toate celelalte pot receptiona informatiile respective. Destinatarul este indicat printr-un identificator special (adresa). In asemenea retele se cere coordonarea accesului statiilor la mediul pentru transmisie. In functie de mediul de transmisie utilizat si aria de cuprindere, se deosebesc: retele radio cu difuzare; retele de sateliti cu difuzare (cosmice); retele locale cu difuzare.

In retelele cu comutare de circuite, nodurile de comutatie, denumite comutatoare de circuite, la cerere stabilesc conexiunile solicitate intre canalele de comunicatie adiacente. Pentru transferul de date intre doua ...