Vișinele

Vișinul (Prunus cerasus) este un arbore fructifer din familia rozaceelor (Rosaceae), de talie mai mică decât cireșul, care poate ajunge până la o înălțime de 6 metri. Are frunzele lucioase, dințate pe margine, cu flori albe și este cultivat pentru fructele sale, denumite vișine, care sunt globuloase, de culoare roșie-purpurie, cu nuanțe spre negru,acre-dulci.

Vișinul este o specie pomicola deosebit de importantă, de aceea și producția mondială reprezintă cca. 40% din cea de vișine și cireșe la un loc. Fuctele se folosesc în special pentru industrializare, dar și pentru consum în stare proaspătă, având un conținut complex, echilibrat, bogat în elemente nutritive, săruri minerale și vitamine, cum ar fi: substanță uscată 13,9-23,2%; zaharuri 5-19,4%; proteine 0,8-1,1 mg%; pectine 0,4-1 mg%; K 46-92,5%; P 21-26 mg%; Mg 7-20 mg%; Ca 3,8-19,3 mg%; vitamine din complexul B.

Cura cu vișine are efect tonic, contribuind la ameliorarea afecțiunilor renale, hepatice, cardiovasculare, a anemiei și stresului. Pedunculii fructelor sunt foarte bogați în potasiu și se folosesc sub forma de ceai sau infuzie. Celelalte organe, ramurile tinere, frunzele, florile, fructele au însușiri antiseptice și se folosesc la conservarea produselor alimentare și în medicina populară.

Vișinul este o specie pomicolă cu o mare plasticitate ecologică, ce poate valorifica cu succes terenurile în pantă, erodate. De asemenea, această specie se poate cultiva atât în zonele de câmpie, cât și în cele colinare și premontane. Multe soiuri au rezistență mare la ger, ceea ce face ca specia să fie cultivată la altitudini superioare celor destinate culturii cireșului.Este o specie decorativă, dar și bună meliferă (77-88 kg miere/ha). (G. Grădinaru, M. Istrate)

Cap.I. Origine și arie de răspândire

A. Cultura vișinului în lume

Vișinul este o specie tetraploidă (4 seturi haploide de cromozomi), provenită din hibridarea naturală dintre Cerasus avium și Cerasus fructicosa.

Centrul genetic al vișinului este Asia Centrală, unde a fost indentificat Cerasus Juss. (A. Vrînceanu ș.a. 1979). În stare sălbatică nu s-a găsit până în prezent, însă crește semispontan în jurul Mării Caspice, în Caucaz, India, Iran, Pen. Balcanică.

Producția mondială de vișine la nivelul anului 1998 a fost de 560.000 tone. Țări mari producătoare de vișine sunt: Germania, Italia, Spania, Grecia, SUA, Turcia, România.

Destinația producției de vișine în plan mondial este destinată după cum urmează: 27%- consum în stare proaspătă; 36%- preparării de băuturi; 13%-preparării de compoturi; 10%-stocării de fructe congelate; 14%-preparării de gemuri, dulcețuri, salate, sosuri. (V. Cireașă)

B. Cultura vișinului în România

Vișinul ocupă circa 6 mii ha cu o producție De aproximativ 40 mii de tone anual. Este întâlnit în majoritatea zonelor țării,cu precădere în zona coliniară atât în plantații industriale, cât și în suprafețe mici în jurul gospodăriilor.

Jud./An19911996%

Iași3,199 6,239 6,239

Botoșani3,876 4,361 4,361

Bacău914 3,161 3,161

Argeș450 1,945 1,945

Buzău445 1,764 1,764

Cluj1,000 1,506 1,506

Mureș700 1,161 1,161

Dolj235 937 937

Vâlcea235 741 741

Total2,500 39,000 39,000

Producția de vișine (tone) și repartiția ei pe principalele zone ale României este reprezentată în tabelul 1.1 (după N. Braniște și D. Drăgoi, 1999).

Cap.II. Soiuri

Majoritatea soiurilor de vișin au provenit din specia Cerasus vulgaris Mill (vișinul comun) sau din hibrizii acesteia cu Cerasus avium (L), Monch ( cireșul sălbatic) și Cerasus fructicosa Pall (vișinul de stepă). Unele soiuri și portaltoi provin și din speciile Cerasus tomentosa, Thumb (vișinul chinezesc păros), Cerasus Besseyi Baileyi (vișinul de nisipuri), Cerasus humilis. (V. Cireașă)

Din lista oficială (2000) fac parte 21 de soiuri, care se pot clasifica astfel: 15 soiuri românești și 6 soiuri străine ( USA, Polonia, Anglia, Iugoslavia). (M. Istrate)

Perioada de maturare a fructelor are o amplitudine de 60-70 de zile din prima decadă a lunii iunie până în prima decadă a lunii august.

După comportarea în procesul polenizării, soiurile de vișin pot fi: autofertile (Ilva, Nana, Oblacinska, Pitic de Iași); parțial autofertile (Timpurii de Osoi, Mocănești 16); autosterile (Timpurii de Pitești, Țarina, Crișana); perechi intersterile (Crișane x Mocănești, Crișane x Josika Gabor). (M. Istrate)

Timpurii de Osoi- soi românesc (1989), obținut la Iași printr-o selecție naturală dintr-o populație locală de vișin. Fructul este mijlociu (5,3g), sferic-turtit, roșu-închis cu epiderma rezistentă și pulpa dulce-acidulată. Maturitate: prima decadă a lunii iunie.

Timpurii de Pitești- soi românesc (1982), rezistent la ger, autosteril. Fructul este mijlociu (4,5g), roșu până la roșu închis, pulpa suculentă, roșie, dulce acidulată. Maturitate de recoltare: prima decadă a lunii iunie.