Reciclarea ambalajelor din industria alimentară

Introducere

Recuperarea şi reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă mijloace de soluţionare a contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul restrictiv al resurselor.

Reciclarea este un concept al secolului xx şi a apărut ca una din posibilitătile de a limita risipa şi de a utiliza mai eficient resursele. A devenit din ce în ce mai clar că industrializarea şi creşterea susţinută a populaţiei au condus la consumarea unor cantităţi de resurse din ce în ce mai mari.

Efectele reciclării sunt:

reducerea cantităţii de energie şi de materii prime necesare fabricării de noi produse ;

redă circuitului economic importante cantităţi de materie primă ;

reduce cantităţile depozitate la rampele de gunoaie sau la incineratoare ;

reduce riscurile asupra sănătăţii noastre şi a mediului , cauzate de deversarea improprie a unor deşeuri periculoase ;

reduce poluarea aerului şi a apei .

Durata de degradare naturală a diferitelor categorii de deşeuri se prezintă astfel:

• cotor măr – 3 luni

• deşeuri de hârtie – 3 luni

• ziare – 3-12 luni

• chibrituri – 6 luni

• filtru de ţigară – 1-2 ani

• guma de mestecat – 5 ani

• cutii de aluminiu – 10-100 ani

• sticle din plastic – 100-1000 ani

• pungi din plastic – 100-1000 ani

• cărţi de credit – 1000 ani

• recipiente din sticlă – 4000 ani

Ce nu se poate recicla :

• materiale ceramice ;

• spray-uri ;

• ambalajele materialelor toxice ;

• abţibildurile , şerveţelele , hârtia cerată , hârtia de fax ;

• părţile metalice ataşate magneţilor

AMBALAJUL

Odată cu dezvoltarea şi diversificarea producţiei de bunuri, asistăm la evoluţii spectaculoase şi în domeniul producţiei de ambalaje, căruia i se impun cerinţe din ce în ce mai complexe.Din punct de vedere tehnic, ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale, destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produselor şi facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică a mărfurilor. Din punct de vedere economic,ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, obţinut în urma unor eforturi materiale, financiare etc.

Corespunzător STAS 5845/1-1986, ambalajul este considerat "un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de valabilitate"; aceeaşi sursă, defineşte ambalarea ca fiind "operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului de valabilitate "

Definiţii asemănătoare, sunt propuse şi de Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării, astfel, ambalajul constituie "obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii", iar ambalarea "operaţia de obţinere a primului înveliş aflat în contact direct cu produsul".

Institutul de Ambalare din Anglia are o viziune mai cuprinzătoare asupra definirii ambalajului, conturând în acest sens trei direcţii.

-sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;

-cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri minime;

-funcţie tehnico - economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.

În ceea ce priveşte clasificarea ambalajelor utilizate pentru produsele alimentare, aceasta poate fi făcută după mai multe criterii :

-după natura materialului din care sunt realizate :ambalaje din hârtie şi carton; ambalaje din lemn; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe;

-după forma de prezentare : lăzi, cutii, pungi, saci, borcane, butelii, flacoane, tuburi,

-bidoane, butoaie, canistre, caserole;

-după domeniul de utilizare : ambalaje de transport terestru, maritim sau aerian; ambalaje de prezentare şi desfacere;

-după modul de circulaţie: ambalaje refolosibile; ambalaje nerefolosibile;

-după relaţia cu mediul ambiant: ambalaje biodegradabile; ambalaje care nu sunt biodegradabile.