Povestea cafelei

Povestea cafelei

Se crede ca inaintasii etiopieni ai poporului Oromo de azi au descoperit si au recunoscut efectul energizant al cafelei extrasa din arborele de cafea. In orice caz nu exista nici o dovada clara ce indica unde anume in Africa crestea cafeaua ori cine o consuma, sau chiar avea stiinta cineva de existenta ei mai devreme de secolul al XVII-lea. Povestea lui Kaldi,crescatorul de capre din secolul al IX-lea care a descoperit cafeaua, nu a constituit o dovada scrisa decat in anul 1671 si este probabil apocrif. Din Etiopia, se spune ca a calatorit pana in Egipt si Yemen. Cea mai credibila si veche dovada a aparitiei cafelei ca bautura sau dovada a existentei arborelui de cafea apare la mijlocul secolului al XV-lea, in manastirile Sufi din Yemen. Boabele de cafea au fost prajite si uscate pentru prima data in Arabia, procedeu ce se pastreaza si in epoca moderna. Pana in secolul al XVI-lea, cafeaua a ajuns in Orientul Mijlociu, Persia, Turcia si Africa de Nord, ca mai apoi sa se raspandeasca in Italia, precum si in restul Europei, Indonezia si in cele doua Americi.

Etimologie

Cuvantul "cafea" a aparut in limba engleza prin cuvantul german Koffie, in anul 1598. Acest cuvant isi are originea in turcescul kahve, pronuntia turceasca a cuvantului arab qahwa, o trunchiere a qahhwat al-bun sau vinul boabei. O posibila origine a cuvantului este Regatul Kaffa din Etiopia, unde isi are originile planta de cafea. Numele sau este bun sau buna.

Primele utilizari

Exista nenumarate legende legate de originile bauturii. Una dintre acestea este legata de iemenitul sufi Ghothul Akbar Nooruddin Abu al-Hasan al-Shadhili. In calatoriile sale prin Europa, potrivit legendei, a observat o vitalitate neobisnuita a pasarilor din zona, asa ca decide sa incerce boabele pe care le consumau pasarile si si-a dat seama ca incepe sa aiba acceasi vitalitate ca si acestea. O alta legenda vorbeste despre crescatorul de capre Kaldi, care a observat ca animalele sale aveau mai multa energie cand muscau din boabele rosii dintr-un anumit tufis, asa ca a incercat si el. Exuberanta sa l-a facut sa aduca boabele unui calugar din zona. Dar acesta a fost impotriva consumului boabelor si le-a aruncat in foc, de unde s-a eliberat o aroma placuta.

Boabele prajite au fost colectate din jar, apoi dizolvate in apa fierbinte, creandu-se astfel prima ceasca de cafea din lume. Inaintasii etiopieni ai poporului Oromo de azi au descoperit si au recunoscut efectul energizant al cafelei extrasa din arborele de cafea. Studiile diversitatii genetice au fost aplicate pe varietatile de Coffea Arabica, descoperindu-se o diversitate redusa si foarte asemanatoare cu varietati precum Coffea canephora si Coffea liberica. In orice caz, nu exista dovezi foarte clare legate de locul in care crestea cafeaua in Africa sau cine anume dintre consumatori o folosea ca pe un stimulant, inainte de secolul al XVII-lea.

Lumea araba si raspandirea europeana

Cea mai credibila dovada a cafelei ca bautura a arborelui de cafea apare la mijlocul secolului al XV-lea, in manastirile sufi din Yemen, in Arabia de Sud. De la Mocha, raspandirea cafelei a urmat drumul Egiptului si al Africii de Nord, iar pana la secolul al XVI-lea, s-a raspandit in Orientul Mijlociu, Persia si Turcia. Din lumea araba, bautura a ajuns in Italia, apoi in restul Europei, iar plantele de cafea au fost transportate de germani catre Indiile de Est si Americi.

Cafeaua este mentionata prima data de catre negustorul de cafea Philippe Sylvestre Dufour si este o referinta la bunchum din lucrarile medicului persan, Muhammad ibn Zakariya al-Razi, cunoscut in vest sub numele de Rhazes, dar informatii mai exacte legate de prepararea bauturii din boabele de cafea prajite dateaza din secolele ulterioare.

Cel mai important personaj care mentioneaza cafeaua este Abd al-Qadir al-Jaziri, care in anul 1587 pune bazele unei lucrari in care urmareste traseul cafelei, in lucrarea sa intitulata Umdat al safwa fi hill al-qahwa, in care vorbeste despre un seic, Jamal-al-Din al-Dhabhani, primul care a adoptat utilizarea cafelei in jurul anului 1454. Efectul cafelei de energizare si alungare a somnului devine apoi din ce in ce mai popular in randul sufi. Drumul cafelei merge din Arabia Felix - Yemenul de astazi, catre Mecca si Medina, apoi catre marile orase Cairo, Damasc, Bagdad si Istambul.

Boabele de cafea au fost exportate prima data din Etiopia in Yemen. Negustorii din Yemen aduceau cafeaua inapoi in tinuturile lor si cultivau boabele. Primul magazin de cafea a fost deschis in Istambul in anul 1554, insa la inceput cafeaua nu a fost prea bine primita. In anul 1511, a fost interzisa pentru efectul sau stimulativ de catre clanul conservator, orthodox dintr-un tribunal teologic din Mecca. In orice caz, popularitatea acestei bauturi a deramat cu toate acestea in anul 1524, prin ordinul sultanului otoman Selim I, care aproba consumarea cafelei. In Cairo, Egipt, un ordin asemanator a fost instituit in anul 1532, iar in magazinele de cafea, boabele au inceput sa fie ambalate.

In acelasi fel, cafeaua a fost interzisa de catre Biserica Ortodoxa Etiopiana, undeva in jurul secolului al XII-lea. In orice caz, in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, atitudinea acestora a inceput sa se schimbe, asa incat consumul cafelei s-a raspandit repede intre 1880 si 1886. Potrivit lui Richard Pankhurst, "acest fapt se datoreaza in mare masura imparatului Menilek, care consuma cafea si lui Abuna Matewos, care a incercat sa darame mitul potrivit caruia cafeaua era o bautura musulmana. "