Pastă de tomate

Pasta de tomate SULTAN

Concentratele de tomate, bulionul si pasta de tomate, sunt folosite in alimentatie pentru colorare si imbunatatirea gustului preparatelor alimentare si au o utilizare foarte larga. In afara de calitatile gustative ele au si o valoare nutritiva ridicata datorita continutului in glucide usor asimilabile, vitamina C, carotenoizi si saruri minerale.

Ingrediente: concentrate pasta tomata, sare 2%.

Produs pasteurizat fabricat in sistem de management al calitatii si sigurantei alimentului certificate conform ISO 9001 si ISO 22000.

Conditii de pastrare: in incaperi curate, uscate, ferite de razele soarelui si de inghet, la o temperatura de maxim +20°C si umiditate relativa a aerului de maxim 75%. Dupa deschidere a se pastra la rece (maxim +4°C).

Caracteristici organoleptice ale pastei de tomate:

- Masa omogena, densa, fin strecurata, fara corpuri straine: seminte, pielite, frunze; fara semne de alterare, respective de mucegai sau fermentare.

- Culoare rosie intense pana la rosie caramizie, uniforma in toata masa produsului.

- Gust si miros specific concentratelor de tomate; fara gust si miros strain: de afumat, ars, fermentare, mucegai; nu este admis gustul amar sau acru; la pasta de tomate cu sare, este admis gustul sarat, functie de cantitatea de sare adaugata.

Examenul organoleptic se efectueaza in conformitate cu prevederile SR 1754-94.

Materii prime folosite la fabricarea pastei de tomate

Materia prima pentru fabricarea pastei de tomate o reprezinta tomatele, care sunt receptionate la fabrica cantitativ si calitativ.

Pentru a obtine o pasta de tomate de calitate superioara este necesar sa se foloseasca o materie prima proaspata, la maturitate tehnologica, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba un continut ridicat de substanta uscata ( 5-7%). S-a stabilit ca prin reducerea continutului de substanta uscata cu numai 1% fata de continutul standard de 5%, se micsoreaza randamentul de fabricatie cu 15-20% si cresc costurile pentru apa, energie electrica si pentru aburi;

- fructele sa aiba culoare rosie intensa. Nu se admit tomate necoapte cu zone verzi, deoarece produsul finit capata o culoare inchisa si un gust de iarba;

- raportul dintre aciditate si zahar trebuie sa fie cuprins intre 0,1 si 0,2. La acelasi continut de zahar al tomatelor, dar printr-o crestere aproape neinsemnata a aciditatii, calitatea sucului scade simtitor.