Noțiunea de drog - definiție - clasificarea drogurilor

Generalitati

Drogul este o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, care odată absorbită de organism perturbă una sau mai multe funcţii importante, de cele mai multe ori iremediabil, şi care influenţează negativ starea de sănătate, sentimentele şi percepţia. Consumul abuziv al unei astfel de substanţe poate provoca mai multe tipuri de tulburări:

1. Fizice, atunci când, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dăunează organismului persoanei care le consumă. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronşite cronice.

2. Psihologice, atunci când au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.

În limbaj comun – termenul de drog se referă în mod specific la substanţe naturale, sintetice sau semisintetice care nu folosesc în scopuri medicale, capabile să producă tulburări şi dependenţă. În medicină – termenul de drog se referă la medicament, căci este vorba de o substanţă care are potenţialul de a preveni ori trata boala sau întări bunăstarea fizică sau psihică. În farmacologie – agent chimic care activează procesele biochimice sau fiziologice ale ţesuturilor şi organelor. [1]

Dependenţa de droguri – reprezintă nevoia continuă şi imperioasă de administrare a drogului pentru a produce anumite senzaţii dorite sau pentru a împiedica instalarea unor efecte dureroase atunci când nu mai este luat. Neadministrarea regulată a drogului este asociată cu o stare de rău general.

Toleranţa – reprezintă proprietatea organismului uman de a se adapta la substanţe străine administrate – droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinţa de a lua doze cât mai mari pentru a obţine aceleaşi efecte.

Sevrajul – desemnează totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar atunci când persoana este privată de substanţa de care a devenit dependentă. [2]

Toxicomania este intoxicaţia cronică voluntară care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la folosirea drogului. Toxicomanul este persoana care consumă, în mod regulat, droguri pentru a obţine o stare de o anumită intensitate.

Supradoza înseamnă introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mare decât poate suporta acesta şi care poate produce moartea. Supradoza intervine:

- atunci când consumatorul utilizează o doza prea puternică în raport cu cea obişnuită.

- se foloseşte un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substanţe.

- atunci când se continuă consumul dozei uzuale în paralel cu medicaţia din cura de dezintoxicare.

- servajul desemnează simptomele fizice şi psihice care apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scăderea accentuată a dozelor.

Caracteristicile drogurilor

Caracteristicile drogurilor sunt dependenta şi toleranţa. Dependenţa este nevoia toxicomanului de a- şi administra droguri. Ea poate fi fizică sau psihică. Dependenţa fizică nu se întâlneşte la toate tipurile de droguri. Când apare, ea se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Ea apare mai ales la derivaţii opiului (heroina, morfina).Dependenţa psihică este cea mai importantă. Ea constă în modificări de comportament şi o stare mentală particulară însoţită de necesitatea psihică imperioasa de a- şi administra substanţa periodic sau continuu pentru a obţine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Este întâlnită la toate tipurile de droguri. Toleranţa apare atunci când organismul se obişnuieşte cu prezenţa unei anumite substanţe şi se adaptează la aceasta. Ca atare, pentru obţinerea unei anumite stări, toxicomanul trebuie să mărească dozele. Astfel, un toxicoman ajunge sa suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale.

Clasificarea toxicomaniei:

- După gravitatea efectelor:

1. majoră - morfina, cocaina, amfetamina, alcool.

2. minoră - tabagismul, cofeismul.

- Dupa numărul drogurilor administrate:

1. monotoxicomanie - administrarea unui singur drog.

2. politoxicomanie - folosirea mai multor droguri. [3]

Scurt istoric privind drogurile

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia. [4]

Cuvântul opium provine din limba greacă – opos, care înseamnă suc. Prin intermediul babilonienilor, proprietăţile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri terapeutice şi ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundităţii. Theofrastus (373-287 î.Hr.) menţionează o otravă preparată din cucută şi suc de mac, care ucide uşor şi fără dureri. Naturalistul grec Teofast, elev al lui Aristotel, în scrierile sale din secolul al III-lea î.Hr., foloseşte termenul de „meconium” pentru a desemna opiul. [5]

În secolul al II-lea î.Hr., medicul grec Heraclide din Tarent recomandă, contra muşcăturilor de şerpi veninoşi, administrarea unor doze masive de opiu, iar în secolul I î.Hr., farmacologul roman Pendaru Dioscrone din Anazarbe recomanda un sirop de mac denumit „diacodion”. [6]

Referatul a fost realizat pentru disciplina Depistarea si analiza drogurilor, studiata in anul IV in cadrul Facultatii de Inginerie Alimentara, specializarea Controlul si Expertiza produselor alimentare.