Influența Aditivilor Alimentari asupra Sănătății Omului

Fiecare individ, dar şi colectivitatea sunt preocupaţi de marile probleme ale alimentului, alimentaţiei şi comportamentului alimentar, căutandu-se soluţii corecte la întrebările: ce, cum, cînd, cît şi unde mîncăm pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice dar şi culturale, cunoscut fiind faptul că hrana şi stilul de viaţă sunt factorii esenţiali ai prevenirii bolii, menţinerii sănătăţii, creşterii calităţii vieţii şi încetinirii îmbătrînirii. De altfel, ştiinta modernă, Nutrigenomica, a demonstrat la cel mai profund nivel, cel molecular, că suntem cu adevărat ceea ce mancăm şi ceea

ce au mîncat părinţii şi strămoşii noştri, că suntem fiinţe unicat şi că avem nevoie de o dietă strict personalizată, că suntem în concluzie suma alegerilor noastre, inclusiv cele alimentare.

Alimentul, analizat dintr-o perspectiva holistică, este mult mai mult decît ceea ce pare a fi, pentru unii un prilej de desfătare, pentru alţii o necesitate flziologică sau ambele. De fapt, alimentul este un principal purtător de informaţie din mediul înconjurător necesară bunei funcţionări a entităţii „om”, care biologic este un sistem deschis informaţional, cu autoreglare şi evoluţie antientropică. Aceasta informaţie a matricei alimentare este transcrisă atît în compoziţia:

- macronutrienţilor (proteine, lipide, glucide);

- micronutrienţilor (macroelemente, microelemente, vitamine, enzime);

- non-nutrientilor (fitochimicale),

dar mai ales în raporturile cantitative şi calitative în care se găsesc acestea. În acest mod alimentul natural (microorganisme, plante, animale sălbatice) este de fapt o matrice informaţională extrem de complexă care transmite semnale din rnediul înconjurător maşinăriei informatice a organismului uman. Informaţiile naturale transmise de alimentele naturale organismului uman menţin starea de sănătate individuală, dar şi integrarea lui corectă în mediul social şi biologic, şi în final determină echilibrul speciei umane în biosferă.

Cu toate studiile şi cercetările efectuate pînă în prezent, în ceea ce priveşte compoziţia chimică a alirnentelor, cunoştinţele în acest domeniu au rămas la un nivel grosier. Cunoaştem compoziţia unor alimente din punct de vedere al unor macro-, micro- sau non-nutrienţi, fără însă a putea descifra modul în care sunt legate, stereochimia acestora. Dar nu cunoaştem decît foarte limitat informaţia pe care alimentul o transmite metabolismului şi influenţa acesteia asupra fiziologiei celulelor, ţesuturilor, organelor şi corpului omenesc, deci asupra stării de sănătate sau boală.

Alimentele se nasc, evoluează de-a lungul unor reţele naturale extrem de complexe numite lanţuri trofice sau alimentare. Lanţurile alimentare pornesc de la sol, apă, aer, producţie primară vegetală (cheie informaţional-energetică între Soare şi Pamînt realizată în procesul de fotosinteză), urmează consumatorii de diferite grade (erbivorele, carnivorele, reducătorii). În vîrful piramidei trofice se află omul, ca integrator al acestora (lanţuri trofice). Aşa a evoluat de fapt specia umană, devenind cu milioane de ani în urmă fiinţa care s-a desprins de celelalte vietăţi tocmai prin adoptarea unui stil de viaţă original, concretizat în activitatea de vînător – culegător, cu un comportament alimentar ce-i permitea consumul unei mari varietăţi de plante şi animale sălbatice de foarte bună calitate nutriţională (peste 300 de specii), dobîndit prin activitate fizică intensă şi continuă.

Varietatea alimentaţiei a devenit astfel esenţială pentru supravieţuirea speciei umane, care şi-a dezvoltat un sistem digestiv ce i-a permis o absorbţie maximă a energiei (calorii) glucidelor, grăsimilor, proteinelor şi altor nutrienţi şi fitochimicale.

Lipidele speciale (acizi graşi esenţiali omega 3 cu lanţ lung EPA, DHA) şi proteinele animale de calitate le-au oferit componentele structurale esenţiale pentru un creier mai mare şi mai complex, un văz mai bun, sensibilitate şi complexitate, fineţe a gustului, dezvoltarea aparatului fonator. Antioxidanţii din plantele sălbatice au permis dezvoltarea unui sistem imunitar viguros, oferind oamenilor protecţie împotriva radicalilor liberi (specii reactive de oxigen), bolilor infecţioase, degenerative (Parkinson, Alzheimer) sau proliferative (cancere).

Alegerea acestui stil de viaţă şi hrănire a avut un succes biologic atît de mare încît, de atunci, toţi strămoşii noştri au rămas vînători şi culegători, evident, de animale şi plante sălbatice, domesticirea acestora intervenind de-abia în ultimii 10 mii de ani.

Se pare că specia umană a rămas aşa timp de peste 100 mii de generaţii (peste 99% din timpul scurs de la apariţia lui Homo sapiens sapiens), pînă cînd s-a inventat agricultura şi de atunci s-au perindat circa 500 de generaţii de fermieri, 10 generaţii de la revoluţia industrială şi o generatie de la apariţia calculatoarelor. Astfel, intr-o perioadă de timp extrem de redusă s-au produs schimbări majore în modul în care trăim şi mîncăm, fără ca fiziologia şi biochimia noastră să se poată adapta la noile alimente şi diete moderne şi la noile niveluri de activitate (sedentarism).

Gustul, mirosul, textura, culoarea, aroma, saţietatea, caracteristici senzoriale ale alimentelor erau naturale şi corecte determinînd un comportament alimentar sănătos, doar înainte de sedentarizarea omului prin inventarea agriculturii şi chimizării agroindustriei. Atunci alimentele erau naturale nemodificate compoziţional, neprocesate, nepoluate (matrice alimentare naturale neantropizate).

În acele condiţii un aliment gustos, aromat, colorat, cu o textură masticabilă era un indiciu de aliment sănătos (informaţia matricei alimentare era nemodificată de om).

Astăzi: agricultura a devenit intensivă, chimizată, solurile sărăcite în macro- şi microminerale, poluate chimic şi biologic, agricultura utilizează OMG-uri, iar materiile prime înalt procesate au următoarele consecinţe:

- alimentul este poluat;

- alimentul este sărăcit în nutrienţi;