Coloranți de sinteză, azoici - tartrazina

Structura chimică

Obținere și caracterizare

Face parte din clasa de coloranți monoazoici. Are denumirea chimică: Trisodiu 5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat. Formula sa moleculară este C16H9 N4 Na3 O9 S2 , iar M = 534,37.

Se utilizează sub formă de sare de sodiu, de calciu sau de potasiu. Descrierea aditivului se referă la sarea de sodiu. Tartrazina (galben de tartrazină) se obține sintetic din acidul fenil hidrazin-p-sulfonic și acidul dioxitartric. Prin condensarea lor, apoi prin ciclizare și tautomerizare, se obține colorantul. Tartrazina este un colorant galben care se comercializează sub formă de pulbere sau granule de culoare oranj. Este solubil în apă, în acid clorhidric, hidroxid de sodiu și acid sulfuric diluat. Conținutul său în substanță activă trebuie sa fie de minimum 85% calculat sub formă de sare sodică. Conținutul de coloranți auxiliari nu trebuie să depășească maximum 1%, iar de alți compuși organici (care nu fac parte din grupa coloranților) maximum 0,5%.

Dozele admise în produsele alimentare

Aditivul se adaugă în băuturi (Americano) în doza de 100 mg/l, separat sau în combinație cu alți coloranți, în bitter soda, bitter vino, în doza de 100 mg/l. De asemenea, colorantul se mai adaugă singur sau împreună cu alți coloranți (conform actului normativ actual) în băuturi nealcoolice, în doza de 100 mg/l, în fructe și legume confiate, 200mg/kg precum și în conserve de fructe, 200 mg/kg. Tartrazina mai este adăugată în produse de cofetărie, 300 mg/kg în ornamente și cuverturi, 500 mg/kg, în produse fine de brutărie (biscuiți, napolitane etc.), 200 mg/kg, în brânză topită aromată, 100 mg/kg, în deserturi, inclusiv produse lactate aromate, 150 mg/kg, în sosuri, condimente, saramuri etc , în doza de 500 mg/kg.

Se mai adugă în muștar, 300 mg/kg, în pastă de pește și crustacee, 100 mg/kg, în crustacee semipreparate 250 mg/kg, în substituenți de somon, 500 mg/kg, în pește afumat, 100 mg/kg, în icre de pește, 300 mg/kg, în supe 50 mg/kg, în snacks-uri diverse, 200 mg/kg. Aditivul se mai adaugă în suplimente alimentare/integratori dietetici lichizi, în doza de 100 mg/kg, și solizi, 300 mg/kg, în produse similare din carne și pește de bază de proteine vegetale, 100 mg/kg, în vinuri aromate sau băuturi aromate de bază de vin, 200 mg/l precum și în vinuri din fructe, în cidru, în rachiu de pere, etc.

Necesitate

Având în vedere că în diverse produse alimentare, la procesare, depozitare, transport, coloranții naturali se degradează, este necesară restabilirea culorii inițiale a produselor decolorate. De asemenea, aditivul E 102 se adaugă în produsele lipsite de culoare, pentru colorarea lor, în vederea optimizării proprietăților organoleptice ale acestora, stiut fiid că senzațiile gustative sunt asociate cu culoarea produselor respective.

Risc

Colorantul E 102 poate produce intoleranță la compușii azoici (asemănătoare cu cea dată de aspirină). Alte reacții nedorite pe care le provoacă tartrazina se manifestă prin migrene, afecțiuni ale vederii, alergii grave (astm bronșic, pete purpurii pe piele, mâncărime, edeme Quincke, urticarie, eczeme, rinite etc). În combinație cu E 210 ( acid benzoic), tartrazina are efecte secundare nedorite, însumate severe. Aditivul acționează asupra enzimelor digestive și inhibă unele procese metabolice (este cazul zincului). „Hyperactive Children’s Support Group‟ recomandă să fie eliminat din dieta copiilor, deoarece îl consideră răspunzător de inducere sindromului de hiperactivitate. În lucrarea (69), se arată că tartrazina este un colorant extrem de nociv care poate genera și tumori tiroidiene. Este interzis în Norvegia și Austria. Doza zilnică admisibilă pentru om este de la 0 – 7,5 mg/kilocorp.