Aici se afla un complex arhitectonic si urbanistic de renume mondial, realizat in mai multe etape in cursul secolelor XVII XVIII si cuprinde castelul, parcul si orasul Versailles.
Versailles-ul n-a fost conceput numai ca resedinta a regelui Frantei, ci si ca monument arhitectonic in care sa-si gaseasca expresia cea mai deplina si mai clara noul stil de viata si noua conceptie despre lume. Acest scop a justificat enormele cheltuieli si uriasele proportii ale proiectului. Pentru prima oara din vremea imparatilor romani, mijloace atat de considerabile s-au gasit din nou concentrate in mana unui singur potentat, si ele au permis in timp relativ scurt construirea palatului si amenajarea unui parc de dimensiuni nemaipomenite. Toate acestea au facut ca Versailles-ul sa capete o semnificatie exemplara nu numai pentru Franta, ci pentru intreaga Europa.
Constructia ansamblului de la Versailles nu a fost numai opera arhitectilor, ci si a tehnicienilor si inginerilor. A fost nevoie de asanarea unor mlastini, de constructia unor drumuri si de alimentarea cu apa a bazinelor. In toate ieseau la iveala cuceririle tehnice ale secolului al XVII-lea. Mijloacele puse la dispozitia celor ce conduceau lucrarile au permis realizarea uriaselor constructii de la Versailles.
Nu trebuie sa ne inchipuim ca palatul de la Versailles a fost cladit dupa un plan definitiv stabilit de la inceput de Ludovic al XIV-lea. In cursul constructiei palatului si amenajarii parcului planurile au suferit modificari. Initial Versailles-ul fusese conceput ca un castel de vanatoare si agrement, apoi ca resedinta temporara a regelui, iar in cele din urma ca sediu permanent al monarhului si, prin aceasta, ca centru al regatului. La intocmirea planurilor au fost folosite modele autohtone si italiene. La lucrarile de executie au luat parte constructori foarte diferiti. Toate acestea au asigurat ansamblului o anumita diversitate. Remarcabil este faptul ca ceea ce a rezultat, atragand si incantand pe vizitatorul de azi, este o opera de o rara unitate artistica. Asa cum mana unui mare pictor se recunoaste in factura operelor sale, tot astfel in conturarea tuturor cladirilor, scarilor, peluzelor si bazinelor de la Versailles se simte o conceptie ampla, care sintetizeaza forta spirituala a intregului secol.
Pe la inceputul secolului al XVII-lea Versailles-ul era o padure oarecare, nu prea mare, cu arbori fara varste matusalemice, prin care curgea un fir de apa. Din loc in loc mlastini cu ierburi subtiri si inalte. In acest domeniu rareori batut de piciorul omului linistea era tulburata doar de pasarile ce scoteau tipete ca de spaima, de oracaitul broastelor, de roiurile de tantari.
Aici, pe locurile acestea obisnuia Ludovic al XIII-lea, de cand era copil, sa se abata si sa vaneze, iar Versailles-ul si-a datorat aparitia acestei pasiuni, pe care o intalnim la toti Bourbonii. Un fost pavilion de vanatoare ridicat de Ludovic al XIII-lea (1624) a constituit nucleul castelului, restaurat ...
Istoria artelor, Marin Nicolau-Golfin
Istoria artei, Mihail Alpatov, 1965
O pagina din istoria Frantei - Regele Soare, Radu Valentin
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
