Universul și sistemul solar

Universul este intreaga lume inconjuratoare, nemarginita spatial sau temporal si aflata in permanenta miscare si transformare, asadar, in continua evolutie.

Tema noastra privind originea Universului si implicit a Sistemului Solar si a Pamantului este aceea a Big Bang -ului (Marea Explozie), a Universului in expansiune.

Conform acestei teorii, materia care alcatuieste Universul era, initial, concentrata sub forma de particule si antiparticule intr-un spatiu de proportii reduse si avea o temperatura foarte mare. Expansiunea extrem de rapida a acestei materii fierbinti a fost comparata cu o explozie si tocmai de aceea fenomenul a fost numit Big Bang adica Marea Explozie. Expansiunea miezului initial de materie a determinat racirea acesteia. Cand temperatura a ajuns la numai cateva mii de grade electronii si nucleele au inceput sa se uneasca, formand atomii.

Acolo unde expansiunea a fost incetinita de atractia gravitationala materia s-a concentrat, formandu-se galaxii.

Din momentul exploziei (Big Bang -ul) are loc un proces continuu de crestere (expansiune) a acesteia, concomitent cu dezvoltarea diferitelor structuri cosmice. Astfel, din aglomerarile mai mari s-au conturat galaxii, iar in cadrul acestora, prin concentrarea materiei in diverse zone, au rezultat corpuri cosmice de diferite dimensiuni, care au evoluat diferit. In cele mai mari corpuri, concentrarea puternica a materiei sub efectul gravitatiei a determinat produ cerea de temperaturi de cateva milioane de grade, declansand reactiile nucleare (focul nuclear). Ca urmare a acestui proces au inceput sa emita lumina proprie, trecand in stadiu de stea. Spre deosebire de corpurile mari, cele mici nu au ajuns in aceasta faza, ci au evoluat spre forme de planete si asteroizi.

Sistemul Solar este o componenta a Caii Lactee. El s-a format acum circa 4, 5 miliarde de ani, dintr-un nor protosolar care a intrat in unda de soc a unei supernove.

Daca un imaginar calator spatial ar fi vizitat sistemul nostru solar pe timpul cand era sub forma unui nor de acretie, el ar fi fost martorul unei scene glaciare fascinante. In centru era protosoarele, o gramada de substanta incandescenta, stralucind ca un jar rosu, iar in jurul lui, pe o mare intindere, se insirau nori scanteietori ce se rostogoleau pe diferite orbite.

In orice directie ar fi privit ipoteticul calator, el ar fi vazut o spuzeala scanteietoare de granule invelite in gheata, putin mai mari decat o pietricica, plutind ca firisoarele de praf intr-o camera linistita. Miliardele de granule mici, inghetate, care rataceau discul de acretie erau, de fapt, germeni de planete. Pe masura ce pluteau in jurul Soarelui in formare, particulele continuau sa colizioneze si sa se uneasca unele cu altele. Timp de milioane de ani, in perioada in care in centrul nebuloasei se forma Soarele, a continuat agregarea de corpuri mici cu corpuri mari; in felul acesta s-au format planetele, crescand incetul cu incetul.

Cu toate ca tabloul formarii sistemului planetar a intrunit ...

CECIL FOLESCU

"CE ESTE UNIVERSUL?",Editura ALBATROS

Colectia CRISTAL

2.SILVIU NEGUT,MIHAI IELENICZ,

GABRIELA APOSTOL,DAN BALTEANU

"GEOGRAFIE FIZICA GENERALA"

Manual pentru clasa a IX-a

Editura HUMANITAS EDUCATIONAL